1. [DEX '09] GUGIUMAN, gugiumane, s. n. Căciulă de samur purtată, în trecut, de domni și de boieri, ca semn al demnității lor. – Din tc. gücemin.
2. [MDA2] gugiuman sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 298/29 / V: (îrg) guciman2, ~im~, ~imană sf ~ă sf gujiman / Pl: ~e / E: tc güčemin] 1 (Înv) Căciulă de samur purtată de domnitori și de boieri, ca semn al demnității lor Si: calpac, cauc, ișlic. 2 (Reg; îf gujiman) Glugă care atârnă în loc de guler la mantalele țărănești. 3 (Reg; îaf) Gugiu1 (1).
3. [CADE] ‡ GUGIUMAN (pl. -ne) sn. 🎩 1 Căciulă de samur, cu fundul alb (pentru domnitor și beizadele), sau cu fundul roșu (pentru boieri), ce se purta odinioară: un ~ de samur cu surguciu de pietre scumpe (ODOB.), la ~ aveau înfipte cîte o pană (ISP.) ¶ 2 Un fel de căciulă purtată de Evreii bigoți [tc. güğeman].
4. [DEX '96] GUGIUMAN, gugiumane, s. n. Căciulă de samur purtată, în trecut, de domnitori și de boieri, ca semn al demnității lor. – Din tc. gücemin.
5. [DLRLC] GUGIUMAN, gugiumane, s. n. (Învechit) Căciulă de samur cu fundul alb (pentru domnitor și beizadele) sau cu fundul roșu (pentru boieri). Cei de pe ziduri și din turn cunoscură în acea depărtare numai calul alb al măriei-sale și numai fulgerarea gugiumanului său împodobit cu pietre de olmaz. SADOVEANU, F. J. 18. Pe cap purtau gugiumane puse cam într-o parte. ISPIRESCU, M. V. 44. La alaiuri și la ceremonii, protipendada și veliții purtau pe cap gugiuman de samur cu fundul de postav roșu. GHICA, S. 501.
6. [Șăineanu, ed. VI] gugiuman n. 1. od. căciulă de samur cu fundul roșu (pentru boieri) și cu fundul alb (pentru Vodă și beizadele): un gugiuman de samur cu surguciu de pietre scumpe OD.; 2. azi, în Banat, gluga cabaniței. [Turc. GÜDJEMAN].
7. [Scriban] ğuğĭumán și gugimán n., pl. e (turc. gügemin și gügeman. V. gugĭ). Vechĭ. Căcĭulă de samur, cu fundu roș p. boĭerĭ și alb p. domn și fiiĭ luĭ. Azĭ. Munt. Iron. Ĭarmurcă. – În Mold. și gugĭumană f. (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 300 și 328). V. și Șăin. Infl. Or.
8. [MDA2] guciman2 sn vz gugiuman
9. [MDA2] gugimană sf vz gugiuman
10. [MDA2] gugiumană sf vz gugiuman
11. [MDA2] gujiman sn vz gugiuman
12. [DOOM 3] gugiuman (desp. -giu-) s. n., pl. gugiumane
13. [DOOM 2] gugiuman (-giu-) s. n., pl. gugiumane
14. [DER] gugiuman (gugiumane), s. n. – Căciulă de samur, purtată în trecut numai de domnitor (cu dublură albă) și de boierii de rang (cu dublură roșie). – Var. gugi(u)man(ă). Tc. gücemin (Șeineanu, II, 191). Sec. XVI. – Der. gugiu, s. n. (Mold., glugă), formă reconstituită, întrucît se consideră -man ca suf.; cujban, s. n. (costum), al cărui sens nu pare sigur (cf. Bogrea, Dacor., I, 227).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL