1. [DEX '09] GRĂUNCIOR, grăuncioare, s. n. Diminutiv al lui grăunte. [Pr.: gră-un-] – Grăunte + suf. -cior.
2. [dexonline] GRĂUNCIÓR, grăunciori, s. m. Formă de plural (masculin) menționată în DEX. Vezi STATOLÍT. 2. (Bot.) Incluziune intracelulară, solidă, de grăunciori de amidon, la plante.
3. [MDA2] grăuncior sn[1] [At: DA / P: gră-un~ / Pl: ~oare, (reg) ~oară / E: grăunte + -ior] 1-2 Grăunte (1) (mic) Si: (înv) grăuncean (1-2), grăunțel.
4. [DLRLC] GRĂUNCIOR, grăuncioare, s. n. Diminutiv al lui grăunte. – Pronunțat: -cior.
5. [Scriban] grăuncĭór n., pl. oare. Grăunte mic, zgrăbunță, gránul.
6. [DOOM 3] grăuncior (desp. gră-un-cior) s. n., pl. grăuncioare
7. [DOOM 2] grăuncior (gră-un-cior) s. n., pl. grăuncioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL