1. [DEX '09] GRĂMĂJUIE, grămăjui, s. f. (Pop.) Grămăjoară. [Pr.: -ju-ie] – Grămadă + suf. -uie.
2. [MDA2] grămăjuie sf [At: DL / P: ~ju-ie / E: grămadă + -uie] 1-2 (Șhp) Grămăjoară (1-2).
3. [DLRLC] GRĂMĂJUIE, grămăjui, s. f. Grămăjoară. Culegea cîrpe, tablă, fier vechi. Făcea din ele o grămăjuie, și pe urmă vindea grămăjuia. PAS, Z. I 197. O grămăjuie de tăciuni, care fumegau pe sfîrșite. SADOVEANU, O. V 227.
4. [CADE] GRĂMĂJOARĂ (pl. -re), GRĂMĂJUIE sf. dim. GRĂMADĂ: o grămăjoară de fîn cît o poate lua un bărbat... cu furca (RET.); foalele din șatră pufuiră în grămăjuia de cărbuni (DLVR.).
5. [Scriban] grămăgĭoáră (est) și -joáră (vest) f., pl. e (oa dift.) și grămăjuĭe f., pl. uĭ. Grămadă mică.
6. [DOOM 3] grămăjuie (pop.) s. f., art. grămăjuia, g.-d. art. grămăjuii; pl. grămăjui
7. [DOOM 2] grămăjuie (pop.) s. f., art. grămăjuia, g.-d. art. grămăjuii; pl. grămăjui
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL