1. [DEX '09] GRĂDINIȚĂ, grădinițe, s. f. Diminutiv al lui grădină; grădinuță. ◊ Grădiniță (de copii) = instituție pentru educarea și instruirea copiilor preșcolari; grădină de copii. – Grădină + suf. -iță.
2. [MDA2] grădiniță sf [At: ALECSANDRI, P. P. 33 / Pl: ~țe / E: grădină + -iță] 1-2 (Șhp) Grădină (1) (mică) Si: grădinică (1-2), (înv) grădinuță (1-2), (reg) grădioară (1-2). 3 (Șîs ~ de copii) (Instituție pentru educarea copiilor între 3 și 6 ani Si: grădină (8). 4 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 5 Melodie după care se execută grădinița (4).
3. [CADE] GRĂDINIȚĂ, GRĂDINUȚĂ (pl. -țe) sf. dim. GRĂDINĂ: Într’o verde grădinuță Șede-un bade c’o mîndruță (IK.-BRS.).
4. [DEX '96] GRĂDINIȚĂ, grădinițe, s. f. Diminutiv al lui grădină; grădinuță. ◊ Grădiniță (de copii) = instituție pentru educarea și instruirea copiilor între 3 și 6 ani; grădină de copii. – Grădină + suf. -iță.
5. [DLRLC] GRĂDINIȚĂ, grădinițe, s. f. 1. Diminutiv al lui grădină. Dorul badei unde șede? Colo-n grădinița verde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285. Într-o verde grădiniță Șede-o dalbă copiliță. ALECSANDRI, P. P. 33. 2. (Mai ales determinat prin «de copii») Grădină de copii, v. grădină (2). Tovarășă Ileană... în gospodăria colectivă, în vreme ce dumneata vei fi la lucru, pe cîmp, copiii vor rămîne la grădiniță, sub îngrijire bună. CAMILAR, TEM. 46. Mircea are ghiozdanul în spate... E la grădiniță și mama a ținut ca el să-l întîmpine pe tata cu ghiozdanul. SAHIA, N. 50. – Pl. și: grădiniți (SADOVEANU, M. C. 80).
6. [DCR2] creșă-grădiniță s. f. Instituție care funcționează ca o creșă și ca o grădiniță ◊ „Construcția creșei-grădiniță din cartierul Titan avansează într-un ritm rapid.” I.B. 14 IX 71 p. 1. ◊ „În perioada 197577, cu contribuția și participarea cetățenilor din județul Mehedinți, au fost construite 84 săli de clasă, 20 ateliere-școală, nouă cămine culturale, nouă dispensare și 19 grădinițe sau creșe-grădinițe pentru copii.” R.l. 19 X 77 p. 5; v. și 27 XI 76 p. 5 (din creșă + grădiniță)
7. [DOOM 3] grădiniță s. f., g.-d. art. grădiniței; pl. grădinițe; (instituția) abr. (fam.) grădi
8. [DOOM 2] grădiniță s. f., g.-d. art. grădiniței; pl. grădinițe
9. [Argou] grădiniță, grădinițe s. f. (intl.) institut de reeducare a minorilor.
10. [Argou] a-i crește grădinița pe piept expr. (intl.) a muri; a fi ucis.
11. [Argou] pentru bancul acesta m-au dat afară de la grădiniță expr. (iron. – d. o glumă) e veche!, o știam de mult!
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL