1. [MDA2] grunt sn vz grund
2. [Scriban] grunt n., pl. urĭ (rus. grunt, d. germ. grund-farbe, prima văpsea aplicată, d. grund, fond, temelie). Prima văpsea aplicată pe ceva, după care se aplică văpseaŭa a doŭa, maĭ bună. Văpsea destinată acesteĭ întrebuințărĭ.
3. [DEX '09] GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. – Din germ. Grund.
4. [MDA2] grund sn [At: LTR / V: (reg) ~nt / Pl: ~uri / E: ger Grund] 1 Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2 Material special cu care se realizează grundul (1). 3 Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 4 Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă.
5. [CADE] * GRUND, * GRUNT sbst. Întîia coloare care se dă pe lemnul alb, înainte de a-l vopsi cu uleiu, etc. [germ. Grund].
6. [DLRLC] GRUND, grunduri, s. n. 1. Soluție specială cu care se ung anumite piese înainte de a le vopsi; vopsea de bază. 2. Strat de vopsea albă cu care se acoperă pînza sau scîndura înainte de a picta pe ele. 3. Strat de mortar aplicat pe fața unei zidării și peste care se aplică apoi tencuiala propriu-zisă.
7. [DN] GRUND s.n. 1. Prima vopsea care se dă pe piesele care urmează să fie vopsite. ♦ Strat de vopsea albă care se întinde pe o pînză înainte de a o picta. 2. Strat de mortar aplicat direct pe zidărie, peste care se aplică apoi tencuiala propriu-zisă. [< germ. Grund].
8. [MDN '00] GRUND s. n. 1. primul strat de material care se aplică pe suprafața unui corp sau a unei piese ce urmează a fi vopsite. ◊ strat de vopsea albă care se întinde pe o pânză înainte de a o picta. 2. strat de mortar aplicat direct pe zidărie, peste care se aplică tencuiala propriu-zisă. (< germ. Grund)
9. [Șăineanu, ed. VI] grund n. coloare de fond: grund pentru trăsuri. [Nemț. GRUND (FARBE)].
10. [Scriban] grunț, zgrunț și grunz n., pl. urĭ (vgerm. gruzzi, ngerm. grütze, grunț, grăunte, grand, nisip; vsl. gruda, glodurĭ, noroĭ brăzdat de roate și uscat orĭ înghețat; litv. grúdas, grăunte, gródas, glodurĭ, lat. grando, grindină, alb. grudă, ung. göröngy, bulgăre. Bern. 1, 357; Wld. grando și rudus. V. grăunte, glonț, gresie, grind, glod și îngrunzesc). Grăunte, gránul, sfărmătură (de sare nedisolvată în mîncare, de cafea nerîșnită bine în infuziunea de cafea ș. a.). Pl. Asperitățĭ („glodurĭ”) pe o suprafață (pînză, părete, drum): omătu muĭat începea să înghețe ĭar în grunzurĭ aspre (Sadov. VR. 1911, 7, 6). Încrețitură la marginea opinciĭ: a face grunzurĭ opinciĭ. Loc pilit pe fer ca să se prindă maĭ bine cositoru saŭ alt metal lipit. – În Munt. pl. m. grunjĭ, asperitățĭ, glodurĭ: nu călca pin grunjĭ! V. scrunțar.
11. [DOOM 3] grund s. n., pl. grunduri
12. [DOOM 2] grund s. n., pl. grunduri
13. [MDO] grund, pl. grunduri
14. [DER] grund (grunduri), s. n. – Fond, culoare de fond. – Var. grunt. Germ. Grund; var., prin intermediul rus. grunt (Scriban).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL