1. [DEX '09] GRUNDUIT, -Ă, grunduiți, -te, adj. Pe suprafața căruia s-a aplicat un strat de grund. – V. grundui.
2. [MDA2] grunduit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: grundui] 1-3 Grunduire (1-3).
3. [MDA2] grunduit2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: grundui] 1-3 Pe suprafața căruia s-a aplicat grund (1, 3-4).
4. [DEX '09] GRUNDUI, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.
5. [MDA2] grundui vt [At: DEX / Pzi: ~iesc / E: grund] 1-3 A aplica grund (1, 3-4) pe suprafața unui obiect.
6. [DLRLC] GRUNDUI, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un grund; a face fondul unui tablou.
7. [DOOM 3] grundui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiesc, 3 sg. grunduiește, imperf. 1 grunduiam; conj. prez. 1 sg. să grunduiesc, 3 să grunduiască
8. [DOOM 2] grundui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiesc, imperf. 3 sg. grunduia; conj. prez. 3 să grunduiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL