1. [DEX '09] GROZĂVI, grozăvesc, vb. IV. Refl. (Fam. și depr.) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele); a se lăuda. – Din grozav.
2. [MDA2] grozăvi vr [At: VARLAAM, C. 227/2 / Pzi: ~vesc / E: grozav] 1 (Înv) A (se) schimonosi. 2 (Fam; dep) A avea o impresie exagerat de bună despre propriile însușiri (și a face caz de ele).
3. [CADE] GROZĂVI (-ăvesc) vb. refl. A se arată grozav, a face pe grozavul, a se arată foarte închipuit: cum vreți să nu se grozăvească acest Pic de la Mirandole. care... a strîns în devla lui atîta învățătură? (VLAH.).
4. [DLRLC] GROZĂVI, grozăvesc, vb. IV. Refl. A-și da aere, a-și da multă importanță; (în special) a se arăta mai curajos decît este, a face pe grozavul. Vă grozăviți în acest război... război al bogaților... Dar aflați: pînă la urmă vor birui tot milioanele de săraci, milioane de săraci care azi gem. CAMILAR, N. I 365. Eu nu vorbesc fleacuri ca domnișorii ăștia care vin cu pălăria-n cap, se grozăvesc, mint și nu-s capabili să scrie un rînd cumsecade. REBREANU, R. I 210. ♦ (Familiar, urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se lăuda, a se fuduli. Se grozăvește cu isprăvile sale.
5. [Scriban] grozăvésc (mă) v. refl. (d. grozav). Mă fac grozav, îmĭ daŭ aere de om grozav.
6. [DOOM 3] grozăvi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă grozăvesc, 3 sg. se grozăvește, imperf. 1 sg. mă grozăveam; conj. prez. 1 sg. să mă grozăvesc, 3 să se grozăvească; imper. 2 sg. afirm. grozăvește-te; ger. grozăvindu-mă
7. [DOOM 2] !grozăvi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se grozăvește, imperf. 3 sg. se grozăvea; conj. prez. 3 să se grozăvească
8. [Argou] grozăvi, grozăvesc v. r. (peior.) a avea o impresie exagerat de bună despre propriile sale calități; a se lăuda în mod exagerat
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL