1. [DEX '09] GROPAN, gropane, s. n. (Reg.) Augmentativ al lui groapă. – Groapă + suf. -an.
2. [MDA2] gropan sn vz gropană
3. [CADE] GROPAN (pl. -ane) sn. Groapă mare (mai adesea plină de apă) (DENS.) (RV.-CRG.): mișunii cei cu gropanele pline de grîu (ODOB.).
4. [DLRLC] GROPAN, gropane, s. n. (Regional) Augmentativ al lui groapă. Începu să caute un loc prin grădină, să sape un gropan, o mică fîntînă a lui. PREDA, Î. 158. Toate jivinile cîte se tîrăsc prin țărînă și cîte se ascund pe sub pămînt, toate îl cunoscură pe dînsul de stăpîn... mișunii cei cu gropanele pline de grîne, și șobolanii din smîrcuri. ODOBESCU, S. III 185. – Variantă: gropană (ALECSANDRI, P. P. 74) s. f.
5. [Scriban] gropán n., pl. e, și gropană f., pl. e, (d. groapă). Groapă mare.
6. [MDA2] gropană sf [At: ANON. CAR. / V: ~an sn / Pl: ~ne / E: groapă + -an] (Pop) 1-2 (Șhp) Groapă (7) (adâncă).
7. [DLRLC] GROPANĂ s. f. v. gropan.
8. [Șăineanu, ed. VI] gropană f. groapă mare: la gropana cu cinci ulmi POP.
9. [DOOM 3] gropan (reg.) s. n., pl. gropane
10. [DOOM 2] gropan (reg.) s. n., pl. gropane
11. [DAR] gropan, gropane, s.n. (reg.) groapă cu apă (de udat zarzavaturile și legumele) făcută în grădini cu terenuri joase.
12. [DAR] gropană, gropane, s.f. (înv.) groapă mare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL