1. [MDA2] grohotire2 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: grohoti2] (Înv) Prefacere în grohotiș (1).
2. [MDA2] grohotire1 sf vz grohăire
3. [DEX '09] GROHĂI, pers. 3 grohăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.
4. [DEX '09] GROHĂIRE, grohăiri, s. f. Acțiunea de a grohăi și rezultatul ei. – V. grohăi.
5. [MDA2] goroi2 v vz grohăi1
6. [MDA2] grăui[1] v vz grohăi1
7. [MDA2] grofăi v vz grohăi
8. [MDA2] grofăni v vz grohăi
9. [MDA2] grohăi1 vi [At: CREANGĂ, A. 21 / V: goroi, grăui, ~ofăi, ~ogăni, ~hoi, ~hoti, ~oi, ~oni, ~ooi, ~ooni, ~ooti, ~ăni, ~honi, ~onhăni, gruhâi, gruhui / Pzi: 3 ~e / E: groh] (D. porci) A scoate sunete caracteristice speciei.
10. [MDA2] grohăi2 vt [At: I. CR. II, 55 / V: gruh~ / Pzi: ~esc / E: fo, cf grohot] (Reg) 1 A călca în picioare. 2 A înlătura paiele de pe arie când se treieră cu caii. 3 A decoji meiul. 4 A pune caii să calce spicele până ce rămâne numai sămânța și pleava.
11. [MDA2] grohăire sf [At: DA / V: ~hoi~, ~ăni~, gruh~, ~honi~, ~hoti~, ~oti~, ~onhăni~[1], ~oni~, ~ooi~, ~ooni~, gruhâi~, gruhui~ / Pl: ~ri / E: grohăi1] Producere a sunetelor caracteristice de către porci Si: grohăit (1).
12. [MDA2] grohăni v vz grohăi1
13. [MDA2] grohănire sf vz grohăire
14. [MDA2] grohoi v vz grohăi1
15. [MDA2] grohoire sf vz grohăire
16. [MDA2] grohoni v vz grohăi1
17. [MDA2] grohonire sf vz grohăire
18. [MDA2] grohoti1 v vz grohăi1
19. [MDA2] groi2 v vz grohăi1
20. [MDA2] gronhăni v vz grohăi1
21. [MDA2] gronhănire sf vz grohăire
22. [MDA2] groni v vz grohăi1
23. [MDA2] gronire sf vz grohăire
24. [MDA2] grooi v vz grohăi1
25. [MDA2] grooire sf vz grohăire
26. [MDA2] grooni v vz grohăi1
27. [MDA2] groonire sf vz grohăire
28. [MDA2] grooti1 v vz grohăi1
29. [MDA2] grootire sf vz grohăire
30. [MDA2] gruhăi v vz grohăi2
31. [MDA2] gruhăire sf vz grohăire
32. [MDA2] gruhâi v vz grohăi1
33. [MDA2] gruhâire sf vz grohăire
34. [MDA2] gruhui v vz grohăi1
35. [MDA2] gruhuire sf vz grohăire
36. [CADE] GROHĂI2 (-ăesc) vb. tr. 🚜 A aduna de pe arie, cu tîrnul, ultimele fire de paie rămase peste pleavă și grîu, cînd se treiera cu caii [srb. gruhati].
37. [CADE] GROHĂI1 (~ăește, -ăe) vb. intr. A striga, a geme ca porcul: porcul... mergea în urma lui, grohăind și mușluind pe jos (CRG.); vine mistrețul grohăind din rît și duduind pămîntul (ISP.) [sl. grohati, grohotati].
38. [CADE] ❍ GROHOI GROHĂI 1,2.
39. [CADE] GROHOTI1 (-otesc) vb. intr. = GROHĂI1: dacă porcii... grohotesc, crede fata că... într’un an se va mărita (MAR.).
40. [CADE] ❍ GRUHUI (-uesc) vb. tr. 🚜 = GROHĂI2: cînd svîrle plugarul cu lopata în sus bucatele gruhuite, strînse la steajăr, svîrle și boabe și pleavă.
41. [DLRLC] GROHĂI, grohăi, vb. IV. (Obișnuit la pers. 3) Intranz. (Despre porci și mistreți) A scoate grohăituri. În coteț scroafa a adormit, tolănită, grohăind molcom către cei doisprezece purcei care o sug, lacomi. CAMILAR, TEM. 50. Purcelul grohăi mulțumit și începu să caute pe jos. REBREANU, R. I 147. Am găsit copila teafără însă răsturnată cu albiuța de niște porci care grohăiau împrejurul ei. CREANGĂ, A. 21. ◊ Fig. (Depreciativ, despre oameni) Rămas la masă... chiaburul rîse iarăși mușcător, grohăind de veselie ațîțătoare. DUMITRIU, N. 241. – Prez. ind. și: grohăiesc (BOGZA, C. O. 129).
42. [DLRLC] GROHOTI, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele tîrîte de o apă sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau prăvălindu-se. Urlă Tarcăul în vale, umflat de puhoaie; din ce în ce mai tare s-aud grohotind bolovanii tîrîți în valurile-i posomorîte. VLAHUȚĂ, O. AL. I 155. 2. (Despre porci) A grohăi.
43. [DLRM] GROHOTI, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietre) A face zgomot rostogolindu-se. 2. (Despre porci) A grohăi. – Slav (v. sl. grohotati).
44. [Șăineanu, ed. VI] grohăì v. a striga din gât ca porcul. [Onomatopee].
45. [Șăineanu, ed. VI] grohotì v. a se sfărâma (vorbind de stânci): s’aud grohotind bolovanii. [Rus. GROHOTATI, a bubui].
46. [Scriban] gróhăĭ și (maĭ rar) gróhoĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. care arată glasu porculuĭ bătrîn, care glas seamănă cu huruitu prăbușiriĭ și măcinăriĭ. E o var. grohotésc și rudă cu lat. grundire, grunnire, vfr. gronir, nfr. grogner, gronder, germ. grunzen ș. a.). Se zice despre glasu porculuĭ mulțămit orĭ furios. V. tr. (și gruhăĭ, d. rus. grúhnutĭsĕa, a se prăbuși cu huruĭală. V. Bern. 1, 357). Bat și separ de pleavă cerealele la arie (Șez. 30, 169). V. gîrtonesc, guiț.
47. [Scriban] grohotésc v. tr. (vsl. grohotatĭ, rus. -átĭ, a hohoti; rut. -íti, a bubui; bg. grohnuvam, bubuĭ. V. grohăĭ, grohot, zdruhăĭ). Sud. Fărămițesc, prefac în grohotiș.
48. [Scriban] grúhăĭ, V. grohăĭ.
49. [DOOM 3] grohăi (a ~) vb., ind. prez. 3 grohăie, imperf. 3 pl. grohăiau; conj. prez. 3 să grohăie
50. [DOOM 3] grohăire s. f., g.-d. art. grohăirii; pl. grohăiri
51. [DOOM 3] grohoti (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotește, 3 pl. grohotesc, imperf. 3 sg. grohotea; conj. prez. 3 să grohotească
52. [DOOM 2] grohăi (a ~) vb., ind. prez. 3 grohăie, imperf. 3 sg. grohăia; conj. prez. 3 să grohăie
53. [DOOM 2] grohăire s. f., g.-d. art. grohăirii; pl. grohăiri
54. [DOOM 2] grohoti (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohotește, imperf. 3 sg. grohotea; conj. prez. 3 să grohotească
55. [IVO-III] grohăesc, -hăe 3, -hăiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL