1. [DEX '09] GROHOT, grohote, s. n. (Reg.) Grohotiș. – Probabil formație onomatopeică.
2. [MDA2] grohot2 sn [At: H XVIII, 15 / V: (reg) ~tă sf / Pl: ~uri / E: rs грохот „zgomot produs de năruirea pietrelor”] (Reg) 1-4 Grohotiș (1-4). 5 (Mpl) Ruine astupate de pământ.
3. [MDA2] grohot1 sn [At: LB / Pl: ~uri / E: grohăit] (Îrg) Grohăit.
4. [CADE] GROHOT3 (pl. -ote), GROHOTIȘ (pl. -ișuri) sn. Grămadă de bolovani adunați laolaltă de pe un loc arător sau năruiți dintr’un munte: te sui anevoie pe-o lungă scară de grohotiș pînă la intrarea ei largă (VLAH.); începe a se zări surpătura de grohotiș [sl. grohot, gruhot].
5. [CADE] GROHOT2 (pl.-ote) sn. Trans. 🚜 Gunoaiele din grîu [grohăi].
6. [CADE] GROHOT1 (pl. -te) sn. = GROHĂIT: un ~ ce venea deslușit dinspre pădure (GRIG.).
7. [DLRLC] GROHOT, grohote, s. n. Grohăit.
8. [Scriban] gróhot n., pl. e (vsl. grohotŭ, zgomot, adică „de năruire”; rus. sîrb. grohot, hohot. V. trohot). Vest. Dărămătură, surpătură (de deal, de munte), grohotiș: un bîrlog astupat de grohot (NPl. Ceaur, 48).
9. [MDA2] grohotă[1] sf vz grohot2
10. [CADE] GROHOTIȘ – GROHOT3.
11. [Șăineanu, ed. VI] grohotă f. Tr. Mold. morman de pietre. [V. grohoti].
12. [DOOM 3] grohot (reg.) s. n., pl. grohote
13. [DOOM 2] grohot (reg.) s. n., pl. grohote
14. [DRAM 2021] gróhot, grohote, s.n. Grohotiș; îngrămădire de bucăți de rocă colțuroasă, rezultate din dezagregarea stâncilor: „Un om a văzut într-o noapte flăcări jucând în preluca aceea, din grohotu' (surpăturile) de sub coasta dealului...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005). ■ (top.) Grohot, deal în Băiuț și Groșii Țibleșului; Grohotu, munte în Borșa. – Din vsl. grohotǔ „zgomot”, cf. rus. grohot (Scriban); probabil formă onomatopeică (DEX); din rus. grohot „zgomot produs de năruirea pietrelor” (MDA).
15. [DRAM 2015] grohot, grohote, s.n. – Grohotiș; îngrămădire de bucăți de rocă colțuroasă, rezultate din dezagregarea stâncilor: „Un om a văzut într-o noapte flăcări jucând în preluca aceea, din grohotu’ (surpăturile) de sub coasta dealului...” (Bilțiu-Dăncuș). ♦ (top.) Grohot, deal în Băiuț și Groșii Țibleșului (Vișovan, 2008); Grohotu, munte în Borșa. – Din vsl. grohotǔ „zgomot”, cf. rus. grohot (Scriban); probabil formă onomatopeică (DEX); din rus. grohot „zgomot produs de năruirea pietrelor” (MDA).
16. [DRAM] grohot, -e, s.n. – Grohotiș; îngrămădire de bucăți de rocă colțuroasă, rezultate din dezagregarea stâncilor. (top.) Grohotu, munte în Borșa. – Din rus. grohot (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL