1. [DEX '09] GROAZNIC, -Ă, groaznici, -ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecințe); grozav, înfricoșător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen.
2. [MDA2] groaznic, ~ă [At: VARLAAM, C. 381 / V: (înv) ~nec, ~oz~, ~ozdn[1] / Pl: ~ici, ~ice / E: bg грозен] 1 a Care inspiră groază (1) (prin aspect, manifestări, consecințe) Si: abominabil, grozav, înfricoșător, înspăimântător. 2 a Care este extrem de puternic, de violent, de intens. 3 av Tare. 4 av Mult. 5 av Foarte. 6 av Extrem de...
3. [CADE] GROAZNIC adj. și adv. Grozav, care te umple de groază: să-i pedepsească foarte cu mari și ~e certări pre furi (PRV.-MB.); un ~ neastîmpăr îi frămînta creierii (GN.) [vsl. grozĭndŭ].
4. [DLRLC] GROAZNIC, -Ă, groaznici, -e, adj. Care inspiră groază; îngrozitor, înfricoșător, înspăimîntător, cumplit, teribil. O primejdie groaznică părea că amenință portul. BART, E. 287. Apoi îndată veni un leu groaznic nevoie mare. ISPIRESCU, L. 147. ◊ (Adverbial) Cum călcă peste pragul porții, începu casele, curtea și grădina a se cutremura și a urla așa de groaznic, încît se auzi pînă la zîne. ISPIRESCU, L. 149. ♦ (Adverbial) a) Tare, mult. Văzînd ei această minune, s-au înspăimîntat și mai tare, căci socotea că-i necuratul, și au prins-o și mai groaznic la fugă. SBIERA, P. 6. Groaznic m-a ciomăgit fratele, meu de cruce. ALECSANDRI, T. I 451. b) (Legat de un adjectiv sau de alt adverb prin prep. «de» spre a exprima superlativul) Foarte, extrem de... Găsiră în depărtare un lup groaznic de mare și cu fruntea de aramă. ISPIRESCU, L. 74.
5. [Șăineanu, ed. VI] groaznic a. și adv. foarte grozav. [Slav. GROZINŬ, teribil].
6. [Scriban] groáznic, -ă (oa dift.) adj. (vsl. groznvĭ supt infl. luĭ groază). Oribil, grozav. Teribil, grozav. Adv. Foarte: groaznic de urît, de ridicul. – În est și gróznic (ceĭa ce e maĭ corect).
7. [MDA2] groaznec, ~ă a, av vz groaznic
8. [MDA2] grozdnic, ~ă a vz groaznic
9. [MDA2] groznic, ~ă a vz groaznic
10. [CADE] † GROZNIC = GROAZNIC: de aceasta s’a înspăimîntat bietul popă și mai ~ (SB.).
11. [Scriban] gróznic, V. groaznic.
12. [DOOM 3] groaznic adj. m., pl. groaznici; f. groaznică, pl. groaznice
13. [DOOM 2] groaznic adj. m., pl. groaznici; f. groaznică, pl. groaznice
14. [MDO] groaznic
15. [IVO-III] groaznic.
16. [DE] HORRIBILE DICTU (ET AUDITU) (lat.) groaznic de spus (și de auzit) – Introducere în atmosferă în vederea relatării unor fapte grave. Are, în egală măsură, un sens ironic.
17. [DE] IVAN, numele mai multor mari cnezi ai Moscovei. Mai Importanți: I. I (zis Kalita „pungă de bani”), cneaz al Moscovei (1325-1340) și mare cneaz al Vladimirului (1328-1340). A pus bazele puterii politice și economice a Moscovei și a obținut de la hanul Uzbek al Hoardei de Aur dreptul de a strânge birurile plătite mongo-tătarilor de către cnezatele rusești dependente. În timpul lui (1325) reședința mitropolitului rus a fost mutată de la Vladimir la Moscova. I. III VASILIEVICI, mare cneaz al Moscovei (1462-1505). Unificator al cnezatelor și orașelor rusești în jurul Moscovei (Iaroslavl în 1463, Rostov în 1474, Novgorod în 1478, Tver în 1485 ș.a.), a înlăturat definitiv suzeranitatea mongolo-tătară (1480). În timpul domniei lui au fost stabilite relații diplomatice cu numeroase state din Europa și din Asia, consolidând poziția internațională a statului moscovit, și cu Ștefan cel Mare, fiul său Ivan căsătorindu-se cu Elena, fiica domnului român. Tot acum a fost întocmită culegerea de norme juridice „Sudebnic” (1497) și a fost instituit titlul de mare cneaz „al întregii Rusii”. I. IV Vasilievici (IVAN CEL GROAZNIC), mare cneaz al Moscovei și al întregii Rusii (1533-1547), primul țar al Rusiei (1547-1584). Încercând să consolideze statul centralizat, a inițiat un șir de reforme (administrative, judecătorești ș.a.), a întărit puterea autocrată printr-un ansamblu de măsuri („opricinina”) care urmăreau slăbirea pozițiilor marii nobilimi. A creat corpul streliților, introducând armele de foc. Cucerind hanatele tătărești Kazan (1552) și Astrahan (1556), a luptat și în Războiul livonian (1558-1583), încercând să obțină ieșirea la M. Baltică. În vremea lui a început cucerirea Siberiei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL