1. [DEX '09] GRENADĂ, grenade, s. f. 1. Proiectil ușor, alcătuit dintr-un corp metalic alungit, o încărcătură explozivă și un focos, care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2. Obiect de forma unei grenade (1), folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă atletică practicată cu acest obiect. [Var.: (pop.) granată s. f.] – Din fr. grenade. Cf. it. granata, germ. Granate.
2. [MDA2] grenadă sf [At: RESMERIȚĂ, D. / V: granată, ~ată, (pop) gârnată / Pl: ~de / E: fr grenade, it granat] 1 Proiectil ușor, dintr-un corp metalic alungit, care are o încărcătură explozivă și un focos care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2 Obiect de forma unei grenade (1) folosit la probele atletice de aruncări. 3 (Pex) Probă atletică practicată cu o grenadă (2).
3. [CADE] * GRENADĂ (pl. -de) sf. ⚔️ = GRANATĂ.
4. [DLRLC] GRENADĂ, grenade, s. f. 1. (Uneori determinat prin «de mînă») Proiectil cu încărcătură explozivă, care se aruncă cu mîna sau cu un aparat special. (Fig.) Mi-au fost cuvintele grenadă Ce-a izbutit în cuib dușman să cadă. BENIUC, S. 64. 2. (Sport) Proiectil de formă cilindrică, prevăzut cu mîner, folosit în atletism pentru aruncarea la distanță sau la țintă. Așezați pe o bancă în partea dreaptă a stadionului, finaliștii la proba de aruncare a grenadei își așteaptă rîndul la întrecere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2753. – Variantă: granată (CAMILAR, TEM. 290, BĂLCESCU, O. II 130) s. f.
5. [DN] GRENADĂ s.f. 1. Proiectil exploziv care se aruncă cu mîna sau cu un dispozitiv special. 2. Obiect cilindric (cu mîner), imitînd grenada (1), folosit în atletica ușoară la probele de aruncare. [Var. granată, grenată s.f. / < fr. grenade, cf. lat. grenatus – umplut cu material granulos].
6. [MDN '00] GRENADĂ s. f. 1. proiectil exploziv care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2. obiect cilindric (cu mâner), imitând grenada (1), folosită în atletica ușoară la probele de aruncare. (< fr. grenade)
7. [Scriban] grenádă, grenadier saŭ -dir, V. granat-.
8. [DEX '09] GRANATĂ s. f. v. grenadă.
9. [MDA2] gârnată sf vz grenadă
10. [MDA2] granată sf vz grenadă
11. [MDA2] grenată sf vz grenadă
12. [CADE] * GRANATĂ (pl. -te) sf. 🎖️ Ghiulea, de diferite forme, care se aruncă cu mina și care face explozie cînd ajunge la țintă: ~ ofensivă; ~ defensivă (🖼 2451, 2452) [germ.]
13. [DEX '96] GRANATĂ s. f. V. grenadă.
14. [DLRLC] GRANATĂ2, granate, s. f. (Învechit și popular) Rodie. Verde, verde trei granate, Cînd fuse în miez de noapte, Mă-sa că să deștepta. PĂSCULESCU, L. P. 304.
15. [DLRLC] GRANATĂ1 s. f. v. grenadă.
16. [DLRM] GRANATĂ2, granate, s. f. (Bot.; Înv. și reg.) Rodie. – Lat. lit. [malum] granatum.
17. [DN] GRANATĂ2 s.f. v. grenadă.
18. [DN] GRENATĂ s.f. v. grenadă.
19. [Șăineanu, ed. VI] granată f. glonț plin de praf ce s’asvârle cu mâna în mijlocul dușmanului: aruncând în creștini granate și pietre BĂLC. [Nemț. GRANATE, obuz].
20. [Scriban] *granátă f., pl. e (it. granata, d. grano, grăunte; fr. grenade). Rodie. Mică bombă explozivă care se aruncă în dușmanĭ (deja la N. Cost. 2, 107). Ornament care reprezentă o granată explodînd și care se poartă pe uniformele militare. – Și grenadă (barb. fr.). V. cumbara.
21. [Scriban] *grenátă f., pl. e. Formă greșită (nicĭ it., nicĭ fr.) îld. granată.
22. [DOOM 3] grenadă s. f., g.-d. art. grenadei; pl. grenade
23. [DOOM 2] grenadă s. f., g.-d. art. grenadei; pl. grenade
24. [MDO] grenadă («proiectil»)
25. [DOOM 3] granată (rodie) (rar) s. f., g.-d. art. granatei; pl. granate
26. [DOOM 2] granată (rodie) (rar) s. f., g.-d. art. granatei; pl. granate
27. [DER] granată (granate), s. f. – 1. Rodie. – 2. Silicat natural de calciu. – 3. Proiectil ușor. – Var. (înv.) granat, grenat, grănat. Lat. (malum) granatum (sec. XVIII). Este dublet de la grenadă, s. f. (proiectil ușor), din fr. grenade. – Der. granatar, s. m. (înv., grenadier); grenadir, s. m. (înv., grenader), din germ. Grenadier; grenadier, s. m. din fr. grenadier.
28. [Argou] pieptănat cu grenada expr. (adol., glum.) cu părul vâlvoi, ciufulit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL