1. [DEX '09] GRAȚIA, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.
2. [MDA2] grația vt [At: DA ms / P: ~ți-a / Pzi: ~iez / E: fr gracier] 1-2 A reduce (sau a anula) pedeapsa unui condamnat printr-un act emis de șeful statului.
3. [CADE] * GRAȚIA (-iez) vb. tr. A ierta de pedeapsă pe un osîndit [fr.].
4. [DLRLC] GRAȚIA, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat grațierea, a-l ierta de pedeapsă. Funcționarii prinși cu abuzuri și dați în judecată de un minister erau grațiați și reintegrați de ministrul ce venea în urmă și reîncepeau să abuzeze. BOLINTINEANU, O. 433. – Pronunțat: -ți-a.
5. [DN] GRAȚIA vb. I. tr. A ierta un condamnat de pedeapsă. [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. gracier, it. graziare].
6. [MDN '00] GRAȚIA vb. tr. a suspenda executarea pedepsei unui condamnat sau a o comuta în alta mai ușoară. (< fr. gracier, it. graziare)
7. [Șăineanu, ed. VI] grațià v. a ierta pe un condamnat.
8. [Scriban] *grațiéz v. tr. (fr. gracier, it. graziare). Acord grație, ĭert (un condamnat).
9. [DOOM 3] grația (a ~) (desp. -ți-a) vb., ind. prez. 1 sg. grațiez (desp. -ți-ez), 3 grațiază, 1 pl. grațiem; conj. prez. 1 sg. să grațiez, 3 să grațieze; ger. grațiind (desp. -ți-ind)
10. [DOOM 2] grația (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 grațiază, 1 pl. grațiem (-ți-em); conj. prez. 3 să grațieze; ger. grațiind (-ți-ind)
11. [MDO] grația (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. grațiază, 1 pl. grațiem, ger. grațiind)
12. [DE] GRATIA GRATIAM PARIT (lat.) binefacerea aduce binefacere – Proverb căruia îi corespunde în română: bine faci, bine găsești.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL