1. [MDA2] goagă1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~age / E: nct] (Reg) 1 Necaz. 2 Nefericire.
2. [Scriban] goágă (oa dift.) f., pl. e (rudă cu gogesc, gogoloș, gogon, gogoașă, cocă 1). Sud. Bilă, lucru sferic (nucă ș. a.): copiiĭ se joacă cu goage. Groapa în care țiĭ bățu la jocu numit „poarcă”.
3. [Onomastic] Goagă v. Gheorghie IV A 7.
4. [Onomastic] GOAGĂ, Petrea (Glos), < goagă var. la subst. gogă „nucă cojită de verde” (corn. Gh. Ivănescu).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL