1. [DEX '09] GLĂVOACĂ s. f. v. zglăvoc.
2. [CADE] GLĂVOACĂ, GLĂVOACE sf. 🐟 1 Pește din bălțile Dunării, de 10-15 cm., numit și „porcușor-de-vad” sau „guvidie-de-vad” (Gobius fluviatilis) (🖼 2408) ¶ 2 Pește de 20-25 cm., cu capul și gura mare, și cu corpul subțiat spre coadă, astfel că seamănă cu un mormoloc de broască; trăește în bălțile Dunării și mai ales în lacul Brateș; numit și „guvidie-de-baltă”, „mitroacă” sau „mitrocar” (Gobius Kessleri) (🖼 2409) ¶ 3 = SGLĂVOACE [bg. glavočŭ].
3. [DEX '96] GLĂVOACĂ, glăvoace, s. f. V. zglăvoc.
4. [DEX '09] ZGLĂVOC, -OACĂ, zglăvoci, -oace, s. f., s. m. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoacă s. f.] – Din bg. glavoč.
5. [MDA2] batoacă sf vz zglăvoacă
6. [DEXI] zglăvoc, -oacă s.m., s.f. 1 s.m., s.f. (iht.) Pește mic cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, lipsit de solzi, de culoare cenușie-cafenie, răspîndit în apele reci de munte (Cottus gobio). 2 s.m. (bot.) Inflorescența cînepii (de toamnă). 3 s.m. (bot.) Albăstrea (Centaurea cyanus). • pl. -oci, -oace. și slăvoc, -oacă s.m., s.f., slăvac s.m., (reg) glăvoacă s.f. /<bg. главок, srb. glavoč.
7. [CADE] GUVIDIE sf., GUVID sm. 🐟 Numele mai mulțor specii de peștișori (Gobius), cu capul mai înalt decît lat, cu ochii mari, de culoare cenușie sau cafenie și cu pete mari ca niște dungi late transversale, de culoare brună; trăesc în marea Neagră, de unde trec adesea și în apele Dunării: ~ -DE-BALTĂ GLĂVOACĂ 2 [ngr. γούβιδι].
8. [DEX '98] ZGLĂVOC, -OACĂ, zglăvoci, -oace, subst. 1. S. f. (și m.) Pește mic de culoare cenușie-cafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S. m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoacă s. f.] – Din bg. glavoč.
9. [DLRLC] ZGLĂVOACĂ, zglăvoace, s. f. Pește mic, de culoare cenușie-cafenie, cu capul turtit, cu gura largă, fără solzi, care trăiește în apele de munte și se hrănește, mai ales, cu ouăle altor pești (Cottus gobio); babă moacă, slăvoacă. Aceste ape limpezi, în care joacă păstrăvul și zglăvoaca, vin din depărtări și adîncimi de codri. SADOVEANU, V. F. 16. Într-o clipă masa fu gata: cîteva foi late și rotunde de podbal, cu zglăvoace și boișteni uscați pe vatră, cîteva măsline. HOGAȘ, M. N. 140. – Variantă: zglăvoc (MARIAN, INS. 56) s. m.
10. [DLRM] ZGLĂVOACĂ, zglăvoace, s. f. Pește mic cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspîndit în apele de munte (Cottus gobio). [Var.: zglăvoc s. m.] – Bg. glavoč.
11. [DLRM] ZGLĂVOC1 s. m. v. zglăvoacă.
12. [Șăineanu, ed. VI] sglăvoc m. 1. Bot. ghioc; 2. pește cu aripioare scurte și cu capul mare, trăiește prin apele din regiunea muntoasă (Cottus gobio). [Și glăvoc = bulg. GLAVOČ: tras din glavă, căpățână, pește cu capul mare].
13. [Scriban] zglăvoácă și -oágă f., pl. e (din zglăvoc. Cp. cu chefal). La munte. Un pește cu trupu mic și capu mare (lophius). – Dicț. daŭ și forma glăvoc și glăvocĭ (sîrb. glávoc, grindel; bg. glavoč, obleț). – Și zl-. V. moacă 1 și guvid.
14. [DOOM 3] !zglăvoc (pește; plantă) s. m., pl. zglăvoci
15. [DOOM 2] zglăvoacă / zglăvoc (pește) s. f. / s. m., pl. zglăvoace / zglăvoci
16. [DER] sglăvoc (-ci), s. m. – 1. Moacă, babă (Cottus gobio). – 2. Albăstrea (Centaurea cyanus, Centaurea phrygia). – Var. z(g)lăvoc, sglăvoacă. Sb. glàvoc, cf. Daničič, III, 183 (Cihac, II, 121; Conev 53), cf. pol. głowacz, ceh. lawouch și glavă. Legătura sensului al doilea cu rut. gliba „bulgăre de pămînt” (Byhan 341) nu este probabilă.
17. [DER] ZGLĂVOC, ZGLĂVOACĂ, zglăvoci, zglăvoace, s. m. și f. ~ (din sb. glàvoč; cf. pol. głowacz, ceh. hlawouch și glavă)
18. [DRAM 2021] zglăvoácă, (zglăvoc), s.m.f. (reg.) Specie de pește care trăiește în apele reci de munte (Cottus gobio). ■ Semnalat pe tot cursul râului Vișeu, dar și în Iza și Săpânța. – Din bg. glavoč „obleț” (DLRM, MDA), srb. glavoč (MDA).
19. [DRAM 2015] zglăvoacă, (zglăvoc), s.f. și m. – (reg.; zool.) Specie de pește care trăiește în apele reci de munte (Cottus gobio). Semnalat pe tot cursul râului Vișeu, dar și în Iza și Săpânța (Ardelean, Bereș, 2000: 86). – Din bg. glavoč „obleț” (DLRM, DEX, MDA), srb. glavoč (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL