1. [DEX '09] GLĂSCIOR, glăscioare, s. n. Diminutiv al lui glas (1); spec. glas (1) de copil; glăsuț. – Glas + suf. -cior.
2. [MDA2] glăscior sn [At: EMINESCU, N. 82 / Pl: ~ioare / E: glas + -cior] 1-2 (Șhp) Glas subțire.
3. [CADE] GLĂSCIOR subst. dim. GLAS: odată cu focul, li se stinse și lor ~ul și se făcu scrum (ISP.).
4. [DLRLC] GLĂSCIOR s. n. Diminutiv al lui glas (1). Da! Da! Maria, zise ea cu glăscior argintos. EMINESCU, N. 82. ◊ (Ironic) Zmeii țipară ce țipară, dară o dată cu focul li se stinse și lor glăsciorul. ISPIRESCU, L. 294.
5. [DOOM 3] glăscior (desp. -cior) s. n., pl. glăscioare
6. [DOOM 2] glăscior (-cior) s. n., pl. glăscioare
7. [MDO] glăscior (pr. sci)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL