1. [MDA2] glăjuță sf [At: RETEGANUL, P. III, 83 / Pl: ~țe / E: glajă + -uță] 1-6 (Șhp) Glajă (1-3) (mică).
2. [DLRLC] GLĂJUȚĂ, glăjuțe, s. f. (Transilv. și Mold.) Diminutiv al lui glajă. Dau ocol unei glăjuțe plină cu horincă. RETEGANUL, P. III 83.
3. [DLRM] GLĂJUȚĂ, glăjuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui glajă.
4. [Scriban] glăjúță f., pl. e. Trans. Glajă (garafă) mică.
5. [CADE] ❍ GLĂJIȚĂ, GLĂJUȚĂ (pl. -țe) sf. Bucov. Trans. 🏺 dim. GLAJĂ: O ~ de vin ars. Ca s’o tragem pe sub nas (VOR.); se deprinse cu glăjuța și cu tăbacul (RET.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL