1. [MDA2] glăjiță sf [At: JAHRESBER X, 190 / Pl: ~țe / E: glajă + -iță] 1-6 (Șhp) Glăjuță (1-6).
2. [CADE] ❍ GLĂJIȚĂ, GLĂJUȚĂ (pl. -țe) sf. Bucov. Trans. 🏺 dim. GLAJĂ: O ~ de vin ars. Ca s’o tragem pe sub nas (VOR.); se deprinse cu glăjuța și cu tăbacul (RET.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL