1. [DEX '09] GLOSATOR, -OARE, glosatori, -oare, s. m. și f. Persoană care glosează un text. – Din fr. glossateur.
2. [MDA2] glosator, ~oare smf [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: glosa + -tor, cf fr glossateur] Persoană care glosează (2) un text. 2 (Pex) Comentator.
3. [CADE] * GLOSATOR sm. 📝 Autor de glose [fr.].
4. [DEX '96] GLOSATOR, -OARE, glosatori, -oare, s. m. și f. Persoană care glosează un text. – Din fr. glossateur.
5. [DLRLC] GLOSATOR, glosatori, s. m. Autorul gloselor unui text antic.
6. [DN] GLOSATOR, -OARE s.m. și f. Autor de glose (1); (p. ext.) Comentator. [Cf. fr. glossateur].
7. [MDN '00] GLOSATOR, -OARE s. m. f. autor de glose (1); (p. ext.) comentator. (< fr. glossateur)
8. [Șăineanu, ed. VI] glosator m. autorul unui glosar.
9. [Scriban] *glosatór m. (lat. glossator). Autor de glose, de explicațiunĭ de text.
10. [DOOM 3] glosator s. m., pl. glosatori
11. [DOOM 2] glosator s. m., pl. glosatori
12. [DE] GLOSATÓR (< fr.) s. m. (La pl.) Juriști italieni care au prelucrat și comentat dreptul roman în sec. 11-12, făcând glose pe marginea textelor de lege. Școala glosatorilor a apărut la Bologna, fiind întemeiată de profesorul Irnerio (Irnerius).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL