1. [MDA2] glosat2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: glosa[1]] (D. organe) Care au formă de limbă.
2. [MDA2] glosat1, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: glosa] 1 (D. un cuvânt) Explicat. 2 (D. un text) Adnotat. 3 (Pex; înv) Criticat. 4 (Înv) Cenzurat. 5 (D. cuvinte) Aranjate sub formă de glosar (1).
3. [DN] GLOSAT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) În formă de limbă. [Cf. gr. glossa – limbă].
4. [DEX '09] GLOSA, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. – Din fr. gloser (după glosă).
5. [MDA2] glosa vt [At: DA ms / Pzi: ~sez / E: fr gloser] 1 A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte. 2 A întocmi un glosar (1). 3 (Înv) A critica un text. 4 (Înv) A cenzura.
6. [CADE] * GLOSA (-osez) vb. tr. 📖 A explica printr’o glosă [fr.].
7. [DEX '96] GLOSA, glosez, vb. I. Tranz. A explica un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte (dintr-un text); a adnota un text. – Din fr. gloser (după glosă).
8. [DLRLC] GLOSA, glosez, vb. I. Tranz. (Rar) A explica un cuvînt sau un pasaj obscur dintr-un text printr-o glosă (1); a face glose, a adnota (un text).
9. [DN] GLOSA vb. I. tr. A face glose (1) referitoare la un cuvînt, la o formă dintr-un text; a adnota (un text). [< fr. gloser].
10. [MDN '00] GLOSA vb. tr. a adnota, a face glose (1) la un cuvânt, la un text. (< fr. gloser)
11. [Scriban] *gloséz v. tr. (d. glosă; fr. gloser). Fac glose, adnotez. Critic, censurez.
12. [DOOM 3] glosa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. glosez, 3 glosează; conj. prez. 1 sg. să glosez, 3 să gloseze
13. [DOOM 2] glosa (a ~) vb., ind. prez. 3 glosează
14. [DTM] glosa (cuv. sp., < lat. glossa „explicație, comentariu, interpretare”) 1. În arta poetică a însemnat inițial „parafrază”, apoi termenul a fost aplicat unei creații poetice ale cărei strofe reiau fiecare, în final, un text determinat, ca pe un fel de refren, sau se sfârșesc fiecare cu unul din versurile – expuse succesiv – ale unui program dat. G. este frecvent întâlnită în teatrul clasic sp. 2. În muzică a fost dezvoltat sensul de „parafrază”; g. era fie o compoziție similară cu tiento* (sau ricercarul*), la vihueliștii* și organiștii sp. din sec. 16, fie se referea la ornamentarea unei piese muzicale plurivocale și la dezvoltarea instr. a acesteia, fie însemna doar variație (1 – 2) (ex. în vechile cărți spaniole de vihuela* și orgă* la Diego Ortiz, Venegas de Henestrosa, Antonio de Cabenzón, autor al unor cunoscute Glosas sobre el canto del caballero).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL