1. [MDA2] glonțan [At: MACEDONSKI, O. III, 8 / Pl: ~e (1), ~i (2-3) / E: nct] (Reg) 1 sn (Mpl) Bulgăre de noroi uscat sau înghețat. 2 sm Parte de drum neumblată. 3 sm (Ned) Ciulin care crește pe câmp.
2. [CADE] ❍ GLONȚAN sm. Olten. Bulgăre de noroiu uscat de căldură sau înghețat [glonț].
3. [DLRLC] GLONȚAN, glonțane, s. n. (Rar, mai ales la pl.) Bulgăre de noroi uscat sau înghețat; glod (2). Trăsura... o cîrmise drept spre sat, opintindu-se printre glonțane și făgașurile împietrite de soare. MACEDONSKI, O. III 8.
4. [DLRM] GLONȚAN, glonțane, s. n. (Rar) Glod (2). – Din glonț + suf. -an.
5. [Scriban] glonțán, -ă adj. (d. glonț). Vîrtos ca glonțu, și decĭ răŭ (vorbind de poame): mere glonțane. S. m. pl. Zgrunțurĭ, bulgărĭ de pe un drum.
6. [DAR] glonțan,-ă, glonțani, glonțane, adj. (reg.) vârtos ca glonțul; zgrunțuros.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL