1. [MDA2] glebă sf [At: GHICA, ap. CADE / Pl: ~be / E: fr glibe] 1 (Frî; în Evul Mediu) Moșie de care erau legați șerbii și pe care nu o puteau părăsi niciodată. 2 (Pex; în Evul Mediu) Situație a unei persoane care nu își putea părăsi pământul. 3 (Liv; frm) Brazdă de pământ.
2. [CADE] * GLEBĂ sf. 🔎 Sub feudalitate, moșie de care erau legați șerbii, pe care n’o puteau părăsi nici-odată; pr. ext. pămîntul de care erau legați românii sau iobagii: desființarea gletei și a clăcii... sînt victorii ale libertății (I.-GH.) [fr.].
3. [DN] GLEBĂ s.f. (Liv.) Brazdă de pămînt. ◊ Servitute a glebei = colonat; adscript (al) glebei = colon, serv. [< cf. it., lat. gleba].
4. [Șăineanu, ed. VI] glebă f. bucată de pământ cultivat; servi legați de glebă, țărani lipiți pământului ce erau datori a-l ara.
5. [Scriban] *glébă f., pl. e (lat. gleba, bulgăre de pămînt, pămînt cultivat, moșie; rus. glýba). Pămînt cultivat. Rob lipit de glebă, lipit pămîntuluĭ pe care trebuĭa să-l lucreze și n’avea voĭe să-l părăsească. V. glie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL