1. [MDA2] glasnic, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 122/2 / Pl: ~ici, ~ice / E: glas + -nic] (Înv) 1-2 sf, a (Grm; șîs slovă ~ă) Vocală. 3 sm (Rar) Orator renumit.
2. [DLRLC] GLASNIC, -Ă, glasnici, -e, adj. (Învechit) Sonor, răsunător. Dați-mi, rogu-mă de voi, Pe zvon glasnic de cimpoi, Știri alese, blînde vești, De bun trai în Preutești. BELDICEANU, P. 113. ♦ (Substantivat, f.) Vocală. Tu ai slove amfibii nici glasnice, nici neglasnice. NEGRUZZI, S. I 10.
3. [DLRM] GLASNIC, -Ă, glasnici, -ce, adj. (Înv.) Sonor, răsunător. ♦ (Substantivat, f.) Vocală. – Din glas + suf. -nic.
4. [Scriban] glásnic, -ă adj. (rus. vsl. glásnyĭ, vocal, sonor. V. glas). Vechĭ. Vocal. S. f. Vocală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL