1. [DEX '09] GLADIATOR, gladiatori, s. m. (În Roma antică) Bărbat (sclav) care se lupta în arenă cu un alt luptător sau cu fiare sălbatice. [Pr.: -di-a-] – Din fr. gladiateur, lat. gladiator, -oris.
2. [MDA2] gladiator sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr gladiateur, ger Gladiator, it gladiatore, lat gladiator, -is] (În Roma antică) Bărbat liber (sau sclav) care se lupta în arenă cu alt luptător sau cu fiare sălbatice.
3. [CADE] * GLADIATOR sm. 🏛 Sclav sau prizonier de războiul care, la vechii Romani, era silit să se lupte cu alții de felul lui sau cu fiarele sălbatece, în circuri (🖼 2406): au ceva din măreția statuelor antice ale ~ilor romani (VLAH.) [lat.].
4. [DLRLC] GLADIATOR, gladiatori, s. m. (În Roma antică) Bărbat (de obicei sclav), care se lupta în arenă cu alt luptător sau cu fiare sălbatice. Gladiatorii se luptau pînă ce din trupul sfărîmat sîngele curgea șiroi. PĂUN-PINCIO, P. 102. – Pronunțat: -di-a-.
5. [DN] GLADIATOR s.m. Luptător (sclav) care lupta în arenele Romei antice cu alți luptători sau cu fiare sălbatice. [Pron. -di-a-. / < lat. gladiator].
6. [MDN '00] GLADIATOR s. m. (în Roma antică) luptător (sclav, prizonier sau criminal) în spectacolele publice, care lupta în arenă cu alt gladiator sau cu fiare sălbatice. (< fr. gladiateur, lat. gladiator)
7. [Șăineanu, ed. VI] gladiator m. sclav sau mercenar care, la Roma, se luptă în amfiteatru cu alți gladiatori sau cu fiare sălbatice.
8. [Scriban] *gladiatór m. (lat. gladiator, d. gladius, tesac). Sclav saŭ mercenar care se lupta cu fearele saŭ cu alt gladiator în circ la vechiĭ Romanĭ. V. atlet.
9. [DOOM 3] gladiator (desp. -di-a-) s. m., pl. gladiatori
10. [DOOM 2] gladiator (-di-a-) s. m., pl. gladiatori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL