1. [DEX '09] GERMINAȚIE, germinații, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen de la viața latentă la viața activă și care duce la nașterea unei plante sau a unui organ vegetal. – Din fr. germination, lat. germinatio.
2. [MDA2] germinație sf [At: LTR2 / P: ~ți-e / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr germination, lat germinatio] (Blg) 1 Proces fiziologic și morfologic în urma căruia embrionul din sămânța unei plante se dezvoltă, din rezervele acumulate în sămânță, până la faza de plantă tânără Si: germinare (1), încolțire. 2 Trecere de la viața latentă la viața activă. 3 (Fig) Naștere. 4 (Fig) Dezvoltare.
3. [DLRLC] GERMINAȚIE, germinații, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen în repaus (ou, spor, sămînță) la starea de viață activă în anumite condiții de mediu; încolțire. Germinația semințelor.▭ Cînd începe primăvara, germinația, înnoirea cuprind totul. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/1. Se va bucura veșnic ca de o nouă naștere, ca de o nouă germinație ajunsă, ca de o nouă eflorescență. ANGHEL, PR. 68.
4. [DN] GERMINAȚIE s.f. Germinare. [Gen. -iei, var. germinațiune s.f. / cf. fr. germination, lat. germinatio].
5. [MDN '00] GERMINAȚIE s. f. germinare. (< fr. germination, lat. germinatio)
6. [MDA2] germinațiune sf vz germinație
7. [CADE] * GERMINAȚIUNE, GERMINAȚIE sf. 🌿 Faptul de a germina, încolțire [fr.].
8. [DN] GERMINAȚIUNE s.f. v. germinație.
9. [Scriban] *germinațiúne f. (lat. germinátio, -ónis). Încolțire, ĭeșirea planteĭ din sămînță. Fig. Dezvoltare: germinațiunea ideilor. Și -áție.
10. [DOOM 3] germinație (desp. -ți-e) s. f., art. germinația (desp. -ți-a), g.-d. art. germinației; pl. germinații, art. germinațiile (desp. -ți-i-)
11. [DOOM 2] germinație (-ți-e) s. f., art. germinația (-ți-a), g.-d. art. germinației; pl. germinații, art. germinațiile (-ți-i-)
12. [MDO] germinație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL