1. [DEX '09] GERMANIU s. n. Element chimic, semimetal, de culoare cenușiu-deschis, folosit la fabricarea pieselor semiconductoare, a redresoarelor etc. – Din fr. germanium, germ. Germanium.
2. [MDA2] germaniu sns [At: LTR / V: ~m / E: ger Germanium] Element chimic, semimetal, de culoare cenușiu-deschis, folosit la fabricarea pieselor semiconducătoare, a redresoarelor etc.
3. [DN] GERMANIU s.n. Element foarte puțin răspîndit în natură, cu proprietăți atît de metal cît și de metaloid. [Pron. -niu, var. germanium s.n. / < fr. germanium, cf. germ. Germanium].
4. [MDN '00] GERMANIU s. n. element chimic, semimetal, folosit la fabricarea de semiconductoare, tranzistoare și redresoare. (< fr. germanium, germ. Germanium)
5. [Scriban] *germániŭ n. Chim. Un metal tetravalent cu o greutate atomică de 72,31. Seamănă cu bismutu.
6. [MDA2] germanium sns vz germaniu
7. [DN] GERMANIUM s.n. v. germaniu.
8. [DOOM 3] germaniu [niu pron. nĭu] s. n., art. germaniul; simb. Ge
9. [DOOM 2] germaniu [niu pron. nĭu] s. n., art. germaniul; simb. Ge
10. [DE] GERMÁNIU (< fr. {i}; {s} Germania) s. n. Element chimic (Ge; nr. at. 32, m. at. 72,59), semimetal alb-argintiu cu luciu metalic. În natură se găsește în argirodit (în care a fost descoperit de chimistul german C. Winkler, în 1886) și germanit. Funcționează în combinații în stările de valență 2 și 4. G. în stare foarte pură este folosit ca seconductor, la fabricarea diodelor de comutație, tranzistorilor, detectoarelor de radiații, iar oxidul de g. la confecționarea instrumentelor optice.
11. [DE] Ge, simbol chimic pentru germaniu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL