1. [MDA2] geonim sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr géonyme] Nume de loc adoptat ca nume propriu.
2. [DN] GEONIM s.n. Nume de loc adoptat ca nume propriu. [< fr. géonyme, cf. gr. ge – pămînt, onoma – nume].
3. [MDN '00] GEONIM s. n. nume de loc. (< fr. géonyme)
4. [DTL] GEONIM s. n. (< fr. géonyme, cf. gr. ge – pământ, onoma – nume): nume de loc adoptat ca nume propriu, ca de exemplu Baltă (< baltă), Livadă (< livadă), Pădure (< pădure), Măgură (< măgură), Bulboacă (< bulboacă) etc.
5. [DETS] GE-, v. GEO-. □ ~odă (v. -od), s. f., 1. Agregat de minerale format prin depunere în cavitățile rocilor. 2. Cavitate patologică în diverse țesuturi organice; ~onim (v. -onim), s. n., nume de loc care a fost adaptat ca nume propriu; ~oramă (v. -oramă), s. f., încăpere sferică pe a cărei față interioară este reprezentată în relief, la o scară convențională, forma și accidentele scoarței terestre.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL