1. [DEX '09] GEMINAT, -Ă, geminați, -te, adj. Îngemănat, împerecheat. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus.
2. [MDA2] geminat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: fr géminé, lat geminatus] 1 (Liv) Îngemănat. 2 (Lin; îs) Consoană ~ă Consoană rezultată prin geminație (2).
3. [CADE] * GEMINAT adj. 🌿 Împerechiat, așezate două cîte două [fr.].
4. [DEX '96] GEMINAT, -Ă, geminați, -te, adj. (Livr.) îngemănat, împerecheat. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus.
5. [DLRLC] GEMINAT, -Ă, geminați, -te, adj. Îngemănat, împerecheat. Frunze geminate. Coloane geminate. Bolți geminate. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană dublă care rezultă din dublarea unei consoane simple.
6. [DN] GEMINAT, -Ă adj. Care apare în perechi, în același loc; îngemănat, împerecheat. ◊ Consoană geminată = consoană dublă. [Cf. fr. géminé, lat. geminatus].
7. [MDN '00] GEMINAT, -Ă adj. care apare în perechi, în același loc; îngemănat. ♦ consoană ~ă = consoană dublă. (< fr. géminé, lat. geminatus)
8. [Scriban] *geminát, -ă adj. (lat. geminatus). Îngemănat, duplu, păreche: coloane, frunze geminate.
9. [DOOM 3] geminată s. f., g.-d. art. geminatei; pl. geminate
10. [DOOM 2] *geminată s. f., g.-d. art. geminatei; pl. geminate
11. [DOOM 3] geminat adj. m., pl. geminați; f. geminată, pl. geminate
12. [DOOM 2] geminat adj. m., pl. geminați; f. geminată, pl. geminate
13. [DTL] GEMINAT, -Ă adj. (cf. fr. géminé, lat. geminatus): în sintagma consoană geminată (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL