1. [DEX '09] GELATINĂ, gelatine, s. f. 1. Substanță proteică coloidală preparată prin hidroliza parțială a colagenului din oase, cartilaje etc., cu diferite utilizări practice. 2. Produs de cofetărie preparat din sirop de fructe sau dintr-o cremă dulce, închegată cu foi de gelatină (1). 3. Piele crudă pregătită pentru a fi tăbăcită. – Din fr. gélatine.
2. [MDA2] gelatină sf [At: MACEDONSKI, O. III, 83 / Pl: ~ne / E: fr gelatine] 1 (Chm) Substanță coloidală proteică preparată prin fierberea de oase, cartilaje etc., cu diferite întrebuințări practice. 2 Produs de cofetărie preparat din sirop de fructe sau dintr-o cremă dulce, închegată cu foi de gelatină (1). 3 Piele crudă pregătită pentru a fi tăbăcită.
3. [CADE] * GELATINĂ (pl. -ne) sf. 1 Substanță ca piftia care se extrage prin fierbere din părțile cartilaginoase și din oasele animalelor ¶ 2 Zeamă de fructe, căreia i s’a adăugat gelatină și care se închiagă răcindu-se: în toate Sîmbetele... avem la masă ~ (BR.-VN.) [fr.].
4. [DEX '96] GELATINĂ, gelatine, s. f. 1. Substanță proteică coloidală preparată prin fierbere din oase, cartilaje etc., cu diferite întrebuințări practice. 2. Produs de cofetărie preparat din sirop de fructe sau dintr-o cremă dulce, închegată cu foi de gelatină (1). 3. Piele crudă pregătită pentru a fi tăbăcită. – Din fr. gélatine.
5. [DLRLC] GELATINĂ, (2) gelatine, s. f. 1. Materie proteică coloidă, solubilă în apă caldă, preparată din oase, din resturi de piele sau din cartilaje de pește și întrebuințată în industria alimentară, în farmacie, în vinificație, în industria fotografiei etc. ♦ Piele crudă, curățată și trecută prin operațiile de cenușărit, bună pentru a fi tăbăcită. 2. (Rar) Un fel de prăjitură preparată din sirop de fructe sau dintr-o cremă dulce închegată cu foi de gelatină (1). Gelatinele cu fața chihlibarului topit tremură pe farfurii de porțelan. MACEDONSKI, O. III 83.
6. [DN] GELATINĂ s.f. 1. Materie albuminoidă cu aspect de piftie, care se prepară din oase, din cartilaje etc. ♦ Piele crudă, pregătită pentru tăbăcire. 2. Preparat dulce făcut din sirop de fructe sau dintr-o cremă închegată cu gelatină (1). [< fr. gélatine, it. gelatina].
7. [MDN '00] GELATINĂ s. f. 1. substanță proteică coloidală extrasă prin fierbere din oase, cartilaje etc., folosită în industria alimentară și farmaceutică, în bacteriologie, tehnică etc. ◊ piele crudă, pregătită pentru tăbăcire. 2. preparat dulce din sirop de fructe sau dintr-o cremă închegată cu gelatină (1). (< fr. gélatine, it. gelatina)
8. [Șăineanu, ed. VI] gelatină f. substanță extrasă din părțile cartilaginoase și din oasele animalelor: gelatina servă a limpezi licherurile, a face cleiu, etc.
9. [Scriban] *gelatínă f., pl. e (fr. gélatine, d. lat. gelatus, înghețat. V. ger, congelez). Substanță extrasă din cartilaginĭ și din oase de animale și care seamănă cu gheața, dar nu e așa de solidă și tremură cînd o clatinĭ, ca piftia (răciturile) și bigi-bigi.
10. [DOOM 3] gelatină s. f., g.-d. art. gelatinei; pl. gelatine
11. [DOOM 2] gelatină s. f., g.-d. art. gelatinei; pl. gelatine
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL