1. [DEX '09] GEANTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta.
2. [MDA2] geantă2 sf vz jantă
3. [MDA2] geantă1 sf [At: DOC. (1790), ap. ȘIO / Pl: genți, (înv) ~te, gente / E: tc čanta] 1 Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă mai ales dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc. Si: (înv) tașcă Cf servietă. 2 Poșetă. 3 (Înv) Cartușieră.
4. [CADE] GEANTĂ (pl. genți) sf. 1 Pungă mare de piele, tolbă ce se poartă, mai adesea, atîrnată de gît sau pe umăr, în care se țin scrisori, acte, bani, etc. (🖼 2333) ¶ 2 🔫 Iarbă de vînat: își așeză în ziua aceea pușca și geanta în fundul luntrii (D.-ZAMF.) ¶ 3 † Cartușieră [tc. ğanta].
5. [DLRLC] GEANTĂ, genți, s. f. Obiect de piele, de pînză rezistentă sau de alt material, de obicei în formă dreptunghiulară, pentru purtat acte, cărți, corespondență etc.; servietă. Mi-am pus în geantă cărțile de cursuri ale acelei dimineți. SADOVEANU, N. F. 139. S-a putut întoarce cu geanta mai plină. REBREANU, R. I 82. Portofilul de ministru îi ca o geantă de vînător. ALECSANDRI, T. 1360. ♦ Poșetă.
6. [DN] GEANTĂ s.f. v. jantă.
7. [Șăineanu, ed. VI] geantă f. 1. geamantan mic pentru scrisori; 2. cartușieră: o geantă de vânători plină de fișicuri AL. [Turc. DJANTA].
8. [Scriban] geántă f., pl. gente și gențĭ (turc. čanta și ğanta, geantă; ngr. dziánta, bg. sîrb. čanta). Geamantan mic de pele, ca cela în care vînătoriĭ duc vînatu, curieriĭ scrisorile, baniĭ ș. a. și care se poartă atîrnat de umăr c’o curea orĭ are două toarte și se ține în mînă. Mold. Ghĭozdan școlăresc. V. cartușieră, tașcă, zăgîrnă.
9. [DEX '09] JANTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geantă s. f.] – Din fr. jante.
10. [MDA2] jantă2 sf [At: LTR / V: gea~ / Pl: ~te / E: fr jante] 1 Parte exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., care permite montarea pe roată a unui pneu. 2 (Îe) A rămâne (sau a fi) pe ~ A avea cauciucul dezumflat. 3 (Fam; îae) A rămâne fără bani.
11. [DEX '98] JANTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geantă s. f.] – Din fr. jante.[1]
12. [DLRLC] JANTĂ, jante, s. f. Partea exterioară, circulară a unei roți (pe care se montează anvelopa la automobile, biciclete etc). V. obadă. ◊ Expr. A fi (sau a rămîne) pe jantă = (despre automobile, biciclete etc.) a avea cauciucul dezumflat; (familiar; despre oameni) a rămîne fără bani, a fi în pană de bani.
13. [DLRM] JÁNTĂ s. f. Partea exterioară, circulară a unei roți (pe care se montează anvelopa la automobile, biciclete etc.). ◊ Loc. adv. Pe jantă = cu cauciucul dezumflat; fig. (fam.) fără bani, lefter. – Fr. jante.
14. [DN] JANTĂ s.f. Partea exterioară a unei roți, pe care se fixează bandajul de rulare sau pneul; obadă. ◊ A rămîne pe jantă = a avea un cauciuc dezumflat; (fam.) a rămîne în pană de bani, a fi lipsit de bani. [Var. geantă s.f. / < fr. jante].
15. [MDN '00] JANTĂ s. f. partea exterioară periferică a unei roți de automobil, de bicicletă, pe care se montează pneul. ♦ a rămâne pe ~ = a) a avea un cauciuc dezumflat; b) (fam.) a rămâne în pană de bani. (< fr. jante)
16. [DOOM 3] geantă (poșetă; servietă) s. f., g.-d. art. genții; pl. genți
17. [DOOM 2] geantă (servietă) s. f., g.-d. art. genții; pl. genți
18. [MDO] geantă (v. jantă)
19. [MDO] geantă («pungă»), pl. genți
20. [IVO-III] geantă, genți.
21. [DOOM 3] +geantă-plic s. f., g.-d. art. genții-plic; pl. genți-plic
22. [DOOM 3] jantă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jantei; pl. jante
23. [DOOM 2] jantă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jantei; pl. jante
24. [MDO] jantă (la vehicul, nu: geantă), pl. jante
25. [DER] geantă (genți), s. f. – Poșetă, servietă. – Mr. ceantă. Tc. canta (Șeineanu, II, 188), cf. ngr. τσάντα, bg. čanta.
26. [DER] geantă (genți), s. f. – Partea exterioară a unei roți de autovehicul. – Var. jantă. Fr. jante, cu influența cuvîntului anterior. Termen automobilistic, se folosește și în expresia a fi pe geantă (Arg., a fi lider). Cf. Graur, BL, V, 61.
27. [Argou] a rămâne lefter / pe geantă expr. a rămâne fără bani; a-și pierde averea.
28. [Argou] pe geantă / jantă expr. rămas fără un ban, lefter
29. [DGS] jantă s.f. 1 (auto) ‹rar› obadă. Jantele mașinii sunt din oțel inoxidabil. 2 (arg.) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL