1. [DEX '09] GEAMLÂC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic.
2. [MDA2] geamlâc sn [At: ODOBESCU, S. I, 128 / Pl: ~uri / E: tc ğanlyk] 1 Totalitatea geamurilor unei locuințe. 2 Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. 3 Verandă cu pereți de geamuri.
3. [Șăineanu, ed. VI] geamlâc n. 1. geamurile unei case; 2. galerie cu geamuri. [Turc. DJAMLYK].
4. [CADE] GEAMLÎC (pl. -icuri) sn. 1 Toate geamurile unei locuințe ¶ 2 💒 Galerie, sală cu pereții de geamuri (🖼 2332): casele ale verzi cu ~ (CAR.); fata singură la părinți bolea într’un ~ de cleștar (DLVR.), [tc. ğamlyk].
5. [DLRLC] GEAMLÎC, geamlîcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. Răcoarea amurgului venea pînă în balcon, pe geamlîcul deschis, și răsfira în șuvițe lungi fumul tutunului. SADOVEANU, O. II 338. Cum prin geamlîcul verandei pătrundea lumina lunii pline, Titu se opri un moment în mijlocul holului. REBREANU, R. I 225. Noaptea visam școala: un palat mare, mare și frumos, ca în basme, cu porți de fier, cu geamlîcuri. DELAVRANCEA, H. TUD. 34. ♦ Coridor, verandă ai cărei pereți exteriori sînt formați în cea mai mare parte din geamuri fixate pe un schelet de metal sau de lemn.
6. [Scriban] geamlîc n., pl. urĭ (turc. ğamlyk). Terasă, balcon saŭ galerie acoperită cu geamurĭ.
7. [DOOM 3] geamlâc (desp. geam-) s. n., pl. geamlâcuri
8. [DOOM 2] geamlâc (geam-) s. n., pl. geamlâcuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL