1. [DEX '09] GARNIZOANĂ, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unități și de instituții militare stabilite într-o localitate sau (în timp de război) într-un loc întărit pentru a-l apăra; p. ext. localitate în care sunt stabilite aceste unități și instituții. 2. Conducere a unei garnizoane (1). – Din fr. garnison.
2. [MDA2] garnizoană sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 255 / V: (înv) ~on sn, ~onă / E: fr garnison] 1 Unitate sau ansamblu de unități militare stabilite într-o localitate sau, pe timp de război, într-un loc întărit pentru a-l apăra. 2 (Pex) Orașul, locul sau clădirea unde este stabilită o garnizoană (1). 3 Conducere a unei garnizoane (1). 4 (Îe) A fi în (sau la) ~, ori a avea ~na în (sau la) A face parte din trupele unei garnizoane (1).
3. [CADE] * GARNIZOANĂ (pl. -ne) sf. 🎖️ 1 Trupe instalate într’o cetate, într’un loc întărit, spre a-l apăra ¶ 2 Orașul unde e instalată o trupă [fr.].
4. [DLRLC] GARNIZOANĂ, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unități sau instituții militare stabilite într-o localitate; p. ext. localitatea în care sînt stabilite aceste unități. [Romanii] creează provincia Moesia... și stabilesc acolo puternice garnizoane. IST. R.P.R. 36. ÎI știam undeva, mutat dintr-o garnizoană în alta. C. PETRESCU, S. 121. La Vidin furăm primiți de soldații de garnizoană, ce ne prezentară armele. BOLINTINEANU, O. 266. ◊ A fi în garnizoană sau a avea garnizoană (undeva) = a face parte din trupele stabilite într-o localitate. Astă-noapte am venit de la București, unde am fost în garnizoană. ALECSANDRI, T. 1222. 2. Conducere a unei garnizoane (1). A doua zi s-a primit la garnizoană o serie de reclamații asupra isprăvilor de peste noapte. BART, E. 204. Trec Dunărea la Orșova și se predau în mîna garnizoanei turcești. GHICA, A. 739.
5. [DN] GARNIZOANĂ s.f. 1. Trupă stabilită într-un anumit loc pentru a-l întări, pentru a-l ocupa etc. ♦ Unitățile militare dintr-o localitate. ♦ Localitate unde sunt stabilite unități militare. 2. Organele de conducere ale unei garnizoane (1). [< fr. garnison].
6. [MDN '00] GARNIZOANĂ s. f. 1. trupă stabilită într-un anumit loc pentru a-l întări, pentru a-l ocupa etc. ◊ unitățile militare dintr-o localitate; însăși localitatea. 2. organele de conducere ale unei garnizoane (1). (< fr. garnison)
7. [Șăineanu, ed. VI] garnizoană f. 1. trupe așezate într’o fortăreață; 2. locul de ședere al acelor trupe.
8. [MDA2] garnizon sn vz garnizoană
9. [MDA2] garnizonă sf vz garnizoană
10. [Scriban] *garnizónă și -zoánă (oa dift.) f., pl. e (fr. garnison, d. garnir, a garnisi). Trupe puse undeva p. apărare saŭ numaĭ ca să stea acolo. Oraș saŭ sediŭ al unor trupe: garnizoana Galațĭ.
11. [DOOM 3] garnizoană s. f., g.-d. art. garnizoanei; pl. garnizoane
12. [DOOM 2] garnizoană s. f., g.-d. art. garnizoanei; pl. garnizoane
13. [IVO-III] garnizoană, -ne.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL