1. [MDA2] garnisit, ~ă a [At: ȘEZ. IV. 3 / Pl: ~iți, ~e / E: garnisi] 1 (D. lucruri, încăperi) Împodobit. 2 (D. preparate culinare) Căruia i s-a adăugat o garnitură sau a fost ornat. 3 Care a fost prevăzut cu...
2. [Șăineanu, ed. VI] garnisit a. 1. prevăzut (cu legume): rasol garnisit; 2. fam. beat.
3. [DEX '09] GARNISI, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.
4. [MDA2] garnisi vt [At: ȘEZ. IV, 3 / Pzi: ~sesc / E: fr garnir] 1 A împodobi un lucru cu podoabe și accesorii. 2 A adăuga o garnitură sau ornamente unui preparat culinar.
5. [CADE] * GARNISI (-isesc) vb. tr. A găti, a îngriji, a împodobi cu cele trebuincioase: ~ o odaie cu mobile, ~ o pălărie cu flori [fr. garnir].
6. [DEX '96] GARNISI, garnisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.
7. [DLRLC] GARNISI, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a pune o garnitură, a împodobi, a orna, a ornamenta. Garnisește rochia cu dantele. ▭ Straie... garnisite cu fir. ȘEZ. IV 3.
8. [DN] GARNISI vb. IV. tr. A împodobi, a orna (cu o garnitură). [< fr. garnir].
9. [MDN '00] GARNISI vb. I. tr. 1. a împodobi, a orna. 2. (mar.) a înfășura, pentru protecție, o parâmă în zona unde e supusă frecării. II. refl. a se umple (de), a se îmbolnăvi. (după fr. garnir)
10. [Șăineanu, ed. VI] garnisì v. 1. a îngriji cu lucrurile trebuincioase; a garnisi o casă cu mobile; 2. a înconjura cu podoabe: a garnisi o pălărie cu panglici; 3. a ocupa spațiul: soldații garnisiau ulițile.
11. [Scriban] *garnisésc v. tr. (fr. garnir, part. garnissant, d. vgerm. warnian, ngerm. warnen, a înștiința, a apăra). Îngrijesc să aibă cele necesare: a garnisi o casă cu mobile. Ornez: a garnisi o pălărie cu panglicĭ. Umplu spațiu: o mulțime de curioșĭ garniseaŭ strada.
12. [DOOM 3] garnisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisesc, 3 sg. garnisește, imperf. 1 garniseam; conj. prez. 1 sg. să garnisesc, 3 să garnisească
13. [DOOM 2] garnisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisesc, imperf. 3 sg. garnisea; conj. prez. 3 să garnisească
14. [DER] garnisi (garnisesc, garnisit), vb. – 1. A împodobi, a orna. – 2. (Arg.) A se contagia, a se molipsi de o boală. Fr. garnir, cu terminația -isi aplicată mai multor vf. fr. care se conjugă cu infixul -iss-. – Der. garnitură, s. f., din fr. garniture; garniseală, s. f., din fr. garnison.
15. [Argou] garnisi, garnisesc. v. t. a bate, a cotonogi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL