1. [DEX '09] GALONAT, -Ă, galonați, -te, adj. Împodobit cu galoane1. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Ofițer; p. gener. gradat1. – Galon + suf. -at. Cf. fr. galonné.
2. [MDA2] galonat, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 144 / Pl: ~ați, ~e / E: fr galonné] 1 a Împodobit cu galoane2 (1) Si: găitanat. 2 smf (D. oameni) Care se îmbracă pretențios, purtând haine cu galoane2 (1). 3 sm Ofițer sau subofițer. 4 smf (Fig) Persoană cu multe succese (și premii) în activitate.
3. [CADE] * GALONAT adj. 👕 Împodobit cu galoane: livrele galonate (ODOB.).
4. [DLRLC] GALONAT, -Ă, galonați, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte; p. ext. despre persoane; de obicei ironic) Împodobit cu galoane. Doi servitori galonați îl așteptau la mal cu prosoape în mînă. PAS, Z. I 119. E galonat și tîrîie sabia ca pe un vătrai. id. ib. IV 82. La intrare îl salută un portar cu șapcă galonată. C. PETRESCU, A. 316. Oameni în livrele galonate și cu peruci pudrate. ODOBESCU, S. III 144. ♦ (Substantivat, ironic) Ofițer. Fetele duceau lipsa galonaților. STANCU, D. 391.
5. [DN] GALONAT, -Ă adj. (Împodobit) cu galoane. ♦ (s.m.; ironic) Ofițer; (p. ext.) gradat. [Cf. fr. galonné].
6. [MDN '00] GALONAT, -Ă adj. (împodobire) cu galoane1. ◊ (s. m.; ir.) ofițer; (p. ext.) gradat. (< fr. galoné)
7. [Șăineanu, ed. VI] galonat a. și m. cel împodobit cu galoane.
8. [Scriban] *galonát, -ă adj. (d. galon). Ornat cu galoane. Subst. Iron. Ofițer cu galoane late: Cine-ĭ acest galonat? V. găltănat.
9. [DOOM 3] galonat adj. m., pl. galonați; f. galonată, pl. galonate
10. [DOOM 2] galonat adj. m., pl. galonați; f. galonată, pl. galonate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL