1. [MDA2] galaon2 sn [At: H V, 18 / Pl: ~oane / E: nct] (Art) Dans popular cu mișcare rapidă, executat numai de bărbați.
2. [MDA2] galaon1 sn vz galion
3. [Scriban] galaón, V. galion.
4. [DEX '09] GALAONUL s. n. art. Dans popular cu mișcare rapidă, executat numai de bărbați; melodie corespunzătoare acestui dans. – Et. nec.
5. [DEX '09] GALION, galioane, s. n. 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli în război și pentru transportul mărfurilor. 2. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze. 3. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleóna, fr., it. galion.
6. [MDA2] galion sn [At: URECHE, L. I, 130/20 / P: ~li-on / V: (pop) ~laon, ~lon / Pl: ~oane / E: it, fr galion, ngr γαλεωνι] 1 Navă de război cu pânze. 2 Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli la război sau pentru transportul mărfurilor. 3 (Pop) Corabie. 4 (Pop) Plută. 5 (Prc) Ornamentație (în lemn) de la prora unor nave cu pânze. 6 (Tip) Planșetă de lemn sau de zinc, pe care se așază rândurile de litere culese.
7. [MDA2] galon1 sn vz galion
8. [CADE] * GALION (pl. -oane) sn. 1 ⛵ ‡ Corabie mare de războiu (🖼 2292) ¶ 2 ⛵ În poezia populară: corabie de transportat mărfuri ¶ 3 📰 Scîndurică sau placă dreptunghiulară de zinc cu cîte o stinghie pe două din laturi, pe care zețarul deșartă vingălacul cu rîndurile culese; numită și „șif” (🖼 2293) [ngr.].
9. [DEX '96] GALION, galioane, s. n. 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli ca navă de război și pentru transportul mărfurilor. 2. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze. 3. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleóna, fr., it. galion.
10. [DLRLC] GALION1, galioane, s. n. (Învechit și popular) Corabie; plută. S-o dus bădița Ion După lemn de galion. ȘEZ. I 165. Carcă-mi-se-ncarcă Două-trei sandale, Nouă galioane; Dar ce mi se-ncarcă? Fir și ibrișin Cu postav d-ăl bun. TEODORESCU, P. P. 643. – Pronunțat: -li-on.
11. [DLRLC] GALION2, galioane, s. n. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rîndurile culese. – Pronunțat: -li-on.
12. [DN] GALION2 s.n. (Poligr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rîndurile culese. [Pron. -li-on. / < ngr. galeoni].
13. [DN] GALION1 s.n. 1. Navă spaniolă cu vele, care transporta în Spania, la sfîrșitul evului mediu, produsele minelor de aur și de argint din America (Mexic și Peru). 2. Prelungire a etravei navelor cu pînze, care susține bompresul. ♦ Ornamentație care se montează uneori la prora navelor cu pînze. [Pron. -li-on. / < fr. galion].
14. [MDN '00] GALION s. n. 1. navă spaniolă cu vele, de comerț și de luptă, din sec. XVI-XVII. 2. prelungire a etravei navelor cu vele care susține bompresul. 3. sculptură la prora unor nave cu vele. 4. (poligr.) șif. (< fr. galion)
15. [Șăineanu, ed. VI] galion n. 1. mare corabie ce transporta în Spania bogatele producte din America; 2. scândură pe care zețarul așează literele.
16. [Scriban] galión n., pl. oane (turc. kalion, ngr. galóni, galeóni, d. it. galeone, d. galéa, galeră; fr. galion și galée; sp. galeón. V. galeră). Vechĭ. Mare corabie de războĭ orĭ comercială (maĭ ales turcească), numită în Oltenia și galaon (V. barabaftă). Neol. Corabie cu care Spanioliĭ căraŭ bogățiile Americiĭ și Indiiĭ. Scîndurică saŭ placă (numită și șif) pe care zețaru așează în coloană literele culese (fr. galée).
17. [DOOM 3] galaonul (dans) s. n. art., neart. galaon
18. [DOOM 3] galion (desp. -li-on) s. n., pl. galioane
19. [DOOM 2] !galaonul (dans) s. n. art., neart. galaon
20. [DOOM 2] galion (-li-on) s. n., pl. galioane
21. [DER] galion (galioane), s. n. – 1. Navă cu pînze. – 2. Planșetă (de tipografie). Ngr. γαλείονι (DAR), tc. kalion (Șeineanu, III, 54), ambele din it. galeone. Este dublet al lui galaon, s. n. (Olt., dans tipic). – Der. galeongiu, s. m. (marinar de pe un galion), din tc. kalioncu; gălăongească, s. f. (Olt., dans tipic).
22. [DTM] galaonul, joc* popular românesc, cu mai multe variante, răspândit în șesul Olteniei. Este practicat de bărbați care sunt dispuși în linie cu brațele încrucișate în față sau la spate. Are ritm binar* și o mișcare rapidă, cu pași încrucișați combinați cu bătăi în podea. Face parte din familia brâulețelor oltenești.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL