1. [DEX '09] GAFARE s. f. Faptul de a gafa. – V. gafa.
2. [DEX '09] GAFA, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.
3. [MDA2] gafa vi [At: DEX-S / Pzi: ~fez / E: fr gaffer] (Frm) A face o gafă (1).
4. [DN] GAFA vb. I. intr. (Franțuzism) A face, a comite o gafă (2) [în DN]. [< fr. gaffer].
5. [MDN '00] GAFA vb. intr. a face o gafă2. (< fr. gaffer)
6. [DCR2] gafa vb. I A face o gafă ◊ „Dem. Rădulescu ne-a oferit o mostră de felul cum se poate gafa chiar și la examenul de actorie al oricărei școli populare de artă pentru amatori.” Sc.t. 11 I 72 p. 4. ◊ „Răducanu gafează cu imaturitate inadmisibilă în situații când nimic nu-l justifică.” Luc. 18 X 78 p. 7. ◊ „Tatulici a gafat de multe ori, cum ar fi emisiunile cu «Acțiunea antisemită» sau «Rușinea de a fi român».” R.l. 16 VI 93 p. 16; v. și autogol (1969) (din fr. gaffer; DN3, DEX-S)
7. [DOOM 3] gafa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gafez, 3 gafează; conj. prez. 1 sg. să gafez, 3 să gafeze
8. [DOOM 2] *gafa (a ~) vb., ind. prez. 3 gafează
9. [Argou] gafa, gafez v. i. a face o gafă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL