1. [DEX '09] GROPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, care adăpostește mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă).
2. [MDA2] grobniță sf vz gropniță
3. [MDA2] gropniță sf [At: PRAV. 216 / V: ~obn~ / Pl: ~țe / E: bg гробница (ctm cu groapă)] (Înv) 1 Loc de înmormântare Si: cavou, criptă, mauzoleu, mormânt, gropiță (4). 2 (Pgn) Cimitir. 3 (Spc) Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, în care, de obicei, se găsesc mormintele ctitorilor. 4 Groapă făcută adânc în pământ în care se ascundeau provizii, arme și oameni, în timp de năvăliri barbare.
4. [CADE] † GROPNIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 ‡ Loc de îngropat morți, cimitir în curtea unei biserici: cu mare petrecere aduc mortul la biserică la ~ (M.-COST.) ¶ 2 ⚒ Groapă veche într’un loc, mină unde s’au extras odinioară metale din pămînt: așezat pe o costișă cleiosă, sparta de gropniți, băi din cari se scotea odinioară fier (VLAH.) [bg. grobnica].
5. [DEX '96] GROPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, în care de obicei se găsesc mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă).
6. [DLRLC] GROPNIȚĂ, gropnițe, s. f. (Învechit și arhaizant) Cavou, criptă. Se opriră lîngă bisericuța sfîntului Ion, privind valea. Dedesubtul lor era gropnița unde stăteau înșirate țestele lucii ale monahilor adormiți. SADOVEANU, F. J. 32.
7. [Șăineanu, ed. VI] gropniță f. (termen învechit) cimitir într’o biserică.
8. [Scriban] grópniță f., pl. e și (est) ĭ (vsl. grobĭnica, rus. -ica, gropniță. V. groapă). Cimitir în curtea uneĭ bisericĭ (Vechĭ). Osuariŭ, becĭu în care se adună oasele săracilor dezgropațĭ. Cavoŭ. Groapă părăsită la o mină. V. grobnic.
9. [DOOM 3] gropniță s. f., g.-d. art. gropniței; pl. gropnițe
10. [DOOM 2] gropniță s. f., g.-d. art. gropniței; pl. gropnițe
11. [DE] GROPNIȚA, com. în jud. Iași; 3.304 loc. (1995). Biserica Adormirii Maicii Domnului (1830), în satul G.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL