1. [DEX '09] GRIND, grinduri, s. n. Mică ridicătură de teren de formă alungită, rezultată din depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare sau ale mării. – Din sl. grendŭ.
2. [MDA2] grind sn [At: (a. 1579) CUV. D. BĂTR. I, 253 / Pl: ~uri / E: vsl грєндоу] 1 Mică ridicătură de teren de formă alungită din mijlocul apelor curgătoare sau ale mării, care rezultă din depuneri aluvionare. 2 (Reg) Loc mai ridicat. 3 (Reg) Deal mic.
3. [CADE] GRIND (pl. -duri) sn. 🌐 Ridicătură mică, prelungită, în regiunea inundabilă a unui rîu: un ~ înalt, țuguiat, stă drept înaintea noastră (VLAH.); ~ul, lat de vre-o cinci stînjeni, era mărginit de mlăștini pline de păpuriș des (S.-ALD.) [vsl. gredŭ].
4. [DEX '96] GRIND, grinduri, s. n. Mică ridicătură de teren de formă alungită, care rezultă din depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare sau ale mării. – Din sl. grendŭ.
5. [DLRLC] GRIND, grinduri, s. n. Fîșie de teren mai ridicată, în delta unui rîu sau în regiunea lui inundabilă, de-a lungul malurilor, pe care apele n-o acoperă decît în caz de inundații mari. Un grind se ivește în albia rîului. BOGZA, C. O. 195. Au găsit pe un grind al ostrovului maldăre de fîn, proaspăt cosit. CAMIL PETRESCU, O. II 173. Pe malul de dincolo sălciile înverziseră și pe grinduri mija colțul ierbei. SANDU-ALDEA, U. P. 220. ♦ Deal. Se întindea la poalele grindului o baltă. SADOVEANU, P. M. 11. Ceahlăul, ridicîndu-și falnic fruntea peste grinduri, ne privește încă din negurile depărtării. VLAHUȚĂ, O. A. 420.
6. [Șăineanu, ed. VI] grind n. Mold. Tr. deal puțin ridicat: grinduri de nisip; în pădurea grindului POP. [Origină necunoscută].
7. [Scriban] grind n., pl. urĭ (vsl. *grondĭ, pol. grad, grind, scruntar, ca criut din vsl. *krontŭ [Bern. 1, 356], saŭ d. fris. grind, banc de nisip, ol. grint, savură, germ. grand, nisip, grund, fund, temelie, teren. V. grunț. Cp. cu prind și scruntar). Teren de aluviune neinundabil (maĭ mare de cît pópina) pe malu Dunăriĭ și altor rîurĭ (pe el se află case și chear sate). Suc. Insulă de prund neinundabilă. Trans. Loc maĭ înalt într’o livadă. V. luncă, dună.
8. [DOOM 3] grind s. n., pl. grinduri
9. [DOOM 2] grind s. n., pl. grinduri
10. [Petro-Sedim] grind,(engl.= = natural levee deposits) formă acumulativă în cadrul albiei majore a unui râu (fluviu) cu secțiune triunghiulară și înclinare mică spre câmpia aluvială; materialul grosier trece lateral în nisip fin și silt; pe verticală se întâlnesc interstratificații grosier-nisip, fin-silt; laminații și stratificații oblice la scară mică; în zonele uscate (aride) poligoane de contracție și oxidări ale substanțelor organice.
11. [DE] GRINDU 1. Com. în jud. Ialomița; 2.382 loc. (1995). Stație de c. f. Expl. de petrol. Creșterea bovinelor și a păsărilor. Biserica Înălțarea Domnului (1838-1841), în satul G. 2. Com. în jud. Tulcea, pe Dunăre; 1.397 loc. (1995). Cherhana. Până în 1965 s-a numit Pisica.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL