1. [DEX '09] GRANIC, granice, s. n. 1. Bigă specială folosită pe șlepuri. 2. Troliu folosit în operațiile de foraj. – Din germ. Kranich.
2. [MDA2] granic sn [At: ALRM II / 1, h. 408 / V: (reg) crain~ / Pl: ~ice / E: ger Kranich] 1 (Reg) Mașină cu care se ridică pietre sau lemne grele Si: elevator, macara, (reg) pălan. 2 (Mrn) Bigă specială folosită pe șlepuri.
3. [DLRLC] GRANIC, granice, s. n. Aparat format dintr-un cablu înfășurat pe o tobă care, învîrtindu-se în jurul axei sale, deplasează greutatea fixată la capătul cel liber al cablului; troliu. În schele duduie ziua întreagă tractoarele grele, granicele perfecționate, mașinile de tot felul. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2800.
4. [DN] GRANIC s.n. Macara folosită pentru deplasarea unor greutăți pe verticală; troliu. [< germ. Kranich].
5. [MDN '00] GRANIC s. n. macara pentru deplasarea unor greutăți pe verticală; troliu. (< germ. Kranich)
6. [Șăineanu, ed. VI] Granic m. rîu în Azia-Mică, victoria lui Alexandru cel Mare asupra lui Dariu în 334 a. Cr.
7. [Scriban] *gránic, V. craĭnic 2.
8. [Scriban] 2) cráĭnic și gráĭnic n., pl. e (germ. kranich și krahn, „cocor” și „elevator”, ca și fr. crône, id., d. flam. kran, ol. kraan, id). Pop. Elevator. – La Hațeg (GrS. 1937, 187) gránic, un fel de macara care ridică peatra moriĭ. V. gruĭ 2).
9. [DOOM 3] granic s. n., pl. granice
10. [DOOM 2] granic s. n., pl. granice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL