1. [DEX '09] FĂȚĂRI, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).
2. [MDA2] fățări [At: COD. VOR. 142/7 / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: fățare] (Înv) 1 vi A părtini (la judecată). 2 vr A se preface.
3. [CADE] ‡FĂȚĂRI (-ăresc) I. vb. intr. A părtini, a fi părtinitor, a ținea parte unuia în paguba altuia: să nu cunoști pre nici-unul den ceia ce judeci, ce să zice să nu fățărești PRV. -MB.. II. vb. refl. A se preface, a se fățărnici: oamenii puteau să se fățărească, dar nu puteau trăi decît ... hărțuindu-se mereu între dînșii SLV. [față].
4. [MDA2] fățar sn vz fățare
5. [MDA2] fățare sf [At: DOSOFTEI, PS. 12 / V: fățar sn / Pl: ~țări / E: față + -ar] 1 (Pop) Loc unde se treieră cerealele. 2 (Trs; șîf fațar] Față de masă. 3 (Înv) Ipocrizie.
6. [MDA2] fățăra v vz fățări
7. [CADE] FĂȚARE sf. Fața ariei, locul unde se treieră cerealele [lat. *faciaria].
8. [Șăineanu, ed. VI] fățare (fățar) f. și n. fața ariei: mână iepele d’asupra fățarului POP. [Lat. FACIALIS].
9. [Scriban] fățáre f., pl. fățărĭ (d. față). Est. Rar. Arie, fața ariiĭ. Vechĭ. Fățărnicie.
10. [DOOM 3] fățări (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fățăresc, 3 sg. se fățărește, imperf. 1 sg. mă fățăream; conj. prez. 1 sg. să mă fățăresc, 3 să se fățărească; imper. 2 sg. afirm. fățărește-te; ger. fățărindu-mă
11. [DOOM 2] !fățări (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fățărește, imperf. 3 sg. se fățărea; conj. prez. 3 să se fățărească
12. [DAR] fățare s.f. (reg.) 1. față de arie, locul unde se treieră cerealele. 2. față de masă; pânzătură, măsăriță, pomeselnic. 3. (înv.) fățărnicie, fățărie, prefăcătorie, ipocrizie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL