1. [CADE] FĂȚUITOARE sf. 🏠 Unealtă a zidarului cu care fățuește, netezește stratul de tencuială aruncată cu mistria pe zid.
2. [DLRLC] FĂȚUITOARE, fățuitoare, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia zidarul întinde și netezește straturile de tencuială aruncată pe zid cu mistria; drișcă. – Pronunțat: -țu-i-.
3. [DLRM] FĂȚUITOARE, fățuitoare, s. f. Unealtă de lemn cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe un zid; drișcă. [Pr.: -tu-i-] – Din fățui + suf. -(i)toare.
4. [Șăineanu, ed. VI] fățuitoare f. rândeaua de fățuit a zidarului și tâmplarului.
5. [Scriban] fățuitoáre f., pl. orĭ. Instrument de fățuit, ca rîndeaŭa cu care netezeștĭ după ce aĭ tras cu cĭoplitoru.
6. [DEX '09] FĂȚUITOR, -OARE, fățuitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -tor.
7. [MDA2] fățuitor, ~oare [At: DAMÉ, T. 103 / V: feț~ / P: ~țu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: fățui + -tor] 1-2 smf Persoană care fățuiește (8-9). 3 sn Rindea specială pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 4 sf Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid Si: drișcă. 5 sn Cuțit curbat, cu două mânere, folosit în tăbăcărie la fățuirea (9) manuală a pieilor.
8. [DEX '98] FĂȚUITOR, -OARE, fățuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -tor.
9. [DLRLC] FĂȚUITOR1, fățuitoare, s. n. Unealtă de forma unei rindele pentru fățuirea sau îndreptarea feței scîndurilor sau pieselor de lemn. V. rindea. ♦ Cuțit care servește în tăbăcărie la fățuitul pieilor. – Pronunțat: -țu-i-.
10. [DLRLC] FĂȚUITOR2, -OARE, fățuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care fățuiește colile de tipar. – Pronunțat: -țu-i-.
11. [DLRM] FĂȚUITOR1, fățuitoare, s. n. Unealtă de forma unei vindele, folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scîndurilor sau a pieselor de lemn. ♦ Cuțit care servește în tabacărie la fățuitul pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Din fățui + suf. -(i)tor.
12. [DOOM 3] fățuitoare2 (unealtă) (desp. -țu-i-) s. f., g.-d. art. fățuitorii; pl. fățuitori
13. [DOOM 3] fățuitoare1 (persoană) (desp. -țu-i) s. f., g.-d. art. fățuitoarei; pl. fățuitoare
14. [DOOM 2] fățuitoare2 (unealtă) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. fățuitorii; pl. fățuitori
15. [DOOM 2] fățuitoare1 (persoană) (-țu-i) s. f., g.-d. art. fățuitoarei; pl. fățuitoare
16. [DOOM 3] fățuitor2 (unealtă) (desp. -țu-i-) s. n., pl. fățuitoare
17. [DOOM 2] fățuitor2 (unealtă) (-țu-i-) s. n., pl. fățuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL