1. [DEX '09] FĂURIRE s. f. Acțiunea de a făuri și rezultatul ei; creare, înfăptuire, construire. [Pr.: fă-u-] – V. făuri.
2. [MDA2] făurire sf [At: CONTEMP., 1949, nr 160, 2/1 / Pl: ~ri / E: făuri] 1 (Înv) Prelucrare (prin forjare cu ciocanul) a unui metal. 2 (Înv) Confecționare (1). 3 (Fig) Creare (1). 4 (Fig) Construire (1).
3. [DLRLC] FĂURIRE s. f. Acțiunea de a făuri; creare, înfăptuire, construire. Marxism-leninismul pornește de la ideea că făurirea unei puternice baze economice socialiste este condiția fundamentală a viitorului fericit al poporului muncitor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 326, 1/2. – Pronunțat: fă-u-.
4. [DLRM] FĂURIRE s. f. Acțiunea de a făuri; creare, înfăptuire, construire. [Pr.: fă-u-]
5. [DEX '09] FĂURI, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a face, a realiza. 2. Spec. (Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; p. ext. a fabrica. [Pr.: fă-u-] – Din faur2.
6. [MDA2] făura v vz făuri
7. [MDA2] făuri vt [At: BĂRAC, T. 38 / V: (rar) ~ra / P: fă-u~ / Pzi: ~esc / E: faur2] 1 (Înv) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal. 2 (Înv) A confecționa (1). 3 A crea 4 A construi (1).
8. [CADE] FĂURI (-resc) vb. tr. 1 ⊕ A lucra fierul bătîndu-l cu ciocanul, după ce a fost înroșit în foc: mi se pare că aud Ciclopii făurind fulgerele lui Joe NEGR. ¶ 2 pr. ext. A lucra ori-ce alt lucru, a-i da o formă, a plăsmui: se puse nebunul de Vulcan de mi-ți făuri, din pămînt amestecat cu lacrimi, o fetișcană ... frumoasă ISP. ¶ 3 Fig. A crea, a plăsmui, a născoci, a scorni: își făureau o lume primejdioasă de iluzii D. -ZAMF. [faur].
9. [DEX '98] FĂURI, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. 2. Spec. (Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; p. ext. a fabrica. [Pr.: fă-u-] – Din faur2.
10. [DLRLC] FĂURI, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. Fiecare tonă de metal sau de grîne, fiecare promoție de ingineri sau de învățători, fiecare curs de alfabetizare sau de universitate, fiecare zi a patriei noastre arată că masele făuresc istoria. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 3/2. Poezia toamnei îmi fură sufletul și, ca să scap de urîtul pocit și hursuz, mă pun să făuresc versuri. PĂUN-PINCIO, P. 129. ◊ Refl. pas. Statul democrat-popular s-a făurit și s-a consolidat în focul unor înverșunate lupte de clasă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614. 2. (Învechit; cu privire la un metal sau un obiect de metal) A lucra (prin forjare cu ciocanul); p. ext. a fabrica. (Poetic) Un suflet tînăr ne străbate Și ne îndeamnă către cer – Din suferinți abia-ndurate Ne-am făurit armuri de fier. CERNA, P. 34. N-aș vrea să pun mîna... la făurit de lanțuri. ALECSANDRI, T. 1535 ◊ (Absol., rar, cu privire la orice obiect) Pietrarii lui Manole... ciopîrteau și făureau gros din ciocan. ODOBESCU, S. II 513.
11. [DLRM] FĂURI, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. 2. (Înv.) A lucra (prin forjare cu ciocanul) un metal sau un obiect de metal; p. ext. a fabrica. – Din faur2.
12. [DLRM] FĂURIȘTE, făuriști, s. f. (Reg.) Făurărie, fierărie. [Pr.: fă-u-] – Din faur2 + suf. -iște.
13. [Șăineanu, ed. VI] făurì v. 1. a bate fierul și alte metale spre a le da o formă: a făuri lanțuri; 2. fig. a plăsmui. [Lat. FABRIRE].
14. [Scriban] făurésc v. tr. (d. faur). Lit. Fabric, fac: a făuri o sabie. Fig. Ticluĭesc: a făuri o mincĭună.
15. [DOOM 3] făurire (desp. fă-u-) s. f., g.-d. art. făuririi
16. [DOOM 2] făurire (fă-u-) s. f., g.-d. art. făuririi
17. [DOOM 3] făuri (a ~) (desp. fă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făuresc, 3 sg. făurește, imperf. 1 făuream; conj. prez. 1 sg. să făuresc, 3 să făurească
18. [DOOM 2] făuri (a ~) (fă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făuresc, imperf. 3 sg. făurea; conj. prez. 3 să făurească
19. [DE] FACIT INDIGNATIO VERSUS (lat.) indignarea făurește versuri – Iuvenal, „Satirae”, I, 79. Nemulțumirea, sentimentul de revoltă stimulează talentul poetului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL