1. [MDA2] fărâmea sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 253 / V: ~răm- / Pl: ~ele / E: fărâmă + -ea] (Rar; îe) A face (sau a tăia) (fărâmi) ~ele A tăia în bucățele mici.
2. [DEX '09] FĂRÂMELE s. f. pl. (Rar; în expr.) A tăia fărâmele = a tăia în bucăți mici. – Fărâmă + suf. -ele.
3. [MDA2] fărămea sf vz fărâmea
4. [DLRLC] FĂRÎMELE s. f. pl. (Rar, în expr.) A tăia fărîmele = a tăia în bucăți mici. Am cerut o cățuie și foarfeci; am tăiat fărîmele scrisoarea și răvășelele viclenei și le-am pus pe jăratecul din cățuie. NEGRUZZI, S. I 66.
5. [DLRM] FĂRÎMELE s. f. pl. (Rar, în expr.) A tăia fărîmele = a tăia în bucați mici. – Din fărîmă + suf. -ele.
6. [DAR] fărâmea, fărâmele, s.f. (reg.; mai ales la pl.) bucățele mici.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL