1. [DEX '09] FĂLȚUITOR, -OARE, fălțuitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană calificată în operațiile de fălțuire. 2. S. n. Unealtă cu care se fălțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Fălțui + suf. -tor.
2. [MDA2] fălțuitor, ~oare [At: LTR / Pl: ~i, ~oare / E: fălțui + -(i)tor] 1-4 smf Persoană calificată în operațiile de fălțuire (1-4). 5 sf Cuțit de os sau de lemn cu care se fălțuiesc colile la legătorie. 6 sn Rindea cu care se fălțuiesc (2) scândurile. 7 sn Cuțit pentru fălțuire (1) manuală.
3. [CADE] FĂLȚUITOR I. adj. verb. și sm. FĂLȚUI 📰 Care fălțuiește. II. (pl. -toare) sn. 🔧 Rindea care fălțuește scîndurile (🖼 2035). III. FĂLȚUITOARE sf. 📰 Cuțit de os sau de lemn cu care se fălțuesc coalele la legătorie (🖼 2034).
4. [DEX '98] FĂLȚUITOR, -OARE, fălțuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană calificată în operațiile de fălțuire. 2. S. n. Unealtă (rindea specială, cuțit etc.) cu care se fălțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Fălțui + suf. -tor.
5. [DLRLC] FĂLȚUITOR1, fălțuitoare, s. n. 1. Rindea cu care se fălțuiesc piesele de lemn. 2. Cuțit (de os sau de lemn) cu care se fălțuiesc colile unei tipărituri. – Pronunțat: -țu-i-.
6. [DLRLC] FĂLȚUITOR 2, -OARE, fălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care fălțuiește. – Pronunțat: -țu-i-.
7. [DLRM] FĂLȚUITOR1, fălțuitoare, s. n. 1. Rindea cu care se fălțuiesc piesele de lemn. 2. Cuțit de os sau de lemn cu care se fălțuiesc colile unei tipărituri. – Din fălțui + suf. -(i)tor.
8. [DLRM] FĂLȚUITOR2, -OARE, fălțuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care fălțuiește. – Din fălțui + suf. -(i)tor.
9. [DOOM 3] fălțuitor1 (persoană) (desp. -țu-i-) s. m., pl. fălțuitori
10. [DOOM 3] fălțuitor2 (unealtă) (desp. -țu-i-) s. n., pl. fălțuitoare
11. [DOOM 2] fălțuitor1 (persoană) (-țu-i-) s. m., pl. fălțuitori
12. [DOOM 2] fălțuitor2 (unealtă) (-țu-i-) s. n., pl. fălțuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL