1. [DEX '09] FĂLȚUIT1 s. n. Fălțuire. – V. fălțui.
2. [DEX '09] FĂLȚUIT2, -Ă, fălțuiți, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Care și-a redus și și-a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falțul. 2. (Despre unele materiale de construcție) Care are falț, prevăzut cu falț. 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării). – V. fălțui.
3. [MDA2] fălțuit1 sn [At: NOM. MIN. I, 382 / Pl: ~uri / E: fălțui] 1-4 Fălțuire (1-4).
4. [MDA2] fălțuit2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: fălțui] 1 (D. piei tăbăcite) Căreia i-a fost redusă și uniformizată grosimea prin prelucrarea cu falțul (1). 2-3 (D. unele materiale de construcție) Care are falț (4-5). 4-5 (D. unele materiale de construcție) Asamblat prin falțuri (4-5). 6 (D. colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării).
5. [CADE] FĂLȚUIT, FĂLȚUIALĂ sf. sbst. 📰 Faptul de a fălțui, îndoitul coalelor tipărite.
6. [DLRLC] FĂLȚUIT 1 s. n. Fălțuire. Eu scrisesem toată revista, eu o corectasem, eu am muncit la fălțuitul coalelor, de mă înnegrisem ca un coșar. I. BOTEZ, ȘC. 66.
7. [DLRLC] FĂLȚUIT2, -Ă, fălțuiți, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Prelucrat cu falțul. 2. (Despre piese de construcție) Care are falț. 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau legării).
8. [DLRM] FĂLȚUIT1 s. n. Fălțuire. – V. fălțui.
9. [DLRM] FĂLȚUIT2, -Ă, fălțuiți, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Prelucrat cu falțul (1). 2. (Despre materiale de construcție) Care are falț (3). 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării). – V. fălțui.
10. [DEX '09] FĂLȚUI, fălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra cu falțul pieile tăbăcite pentru a le reduce și a le uniformiza grosimea. 2. A face unor scânduri, țigle etc. un falț (care să permită îmbinarea lor). ♦ A executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falțului. 3. A îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură (în vederea manipulării, păstrării sau a broșării ori a legării). – Din germ. falzen.
11. [MDA2] fălțui vt [At: BARCIANU / Pzi: ~esc / E: ger falzen] 1 A prelucra cu falțul (1) pieile tăbăcite, reducând și uniformizând grosimea. 2 A face un falț (4) unor scânduri, țigle etc. pentru a permite îmbinarea lor. 3 A executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falțului (5). 4 A îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură, în vederea manipulării, păstrării sau în vederea broșării ori a legării.
12. [CADE] FĂLȚUI (-uesc) vb. tr. 1 📰 A îndoi coalele tipărite, spre a le lega sau broșa ¶ 2 🔧 A face falțuri la o scîndură, etc. [germ. falzen].
13. [CADE] FĂLȚUITOR I. adj. verb. și sm. FĂLȚUI 📰 Care fălțuiește. II. (pl. -toare) sn. 🔧 Rindea care fălțuește scîndurile (🖼 2035). III. FĂLȚUITOARE sf. 📰 Cuțit de os sau de lemn cu care se fălțuesc coalele la legătorie (🖼 2034).
14. [DEX '98] FĂLȚUI, fălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra cu falțul pieile tăbăcite pentru a le reduce și a le uniformiza grosimea. 2. A face unor scânduri, țigle etc. un falț (care să permită îmbinarea lor). ♦ A executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falțului. 3. A îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură (în vederea manipulării, păstrării sau în vederea broșării ori a legării). – Din germ. falzen.
15. [DLRLC] FĂLȚUI, fălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra cu falțul (1) (sau cu mașini speciale) pieile tăbăcite, pentru a le uniformiza grosimea. 2. A face unor scînduri, țigle etc. un falț (3) care să permită îmbinarea lor cu alte scînduri, țigle etc. 3. A îndoi și a împături o coală de hîrtie (în special o tipăritură) pentru o mai ușoară mînuire sau în vederea legării și broșării.
16. [DLRM] FĂLȚUI, fălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra cu falțul (1) pieile tăbăcite, pentru a le uniformiza grosimea. 2. A face unor scînduri, țigle etc. un falț (3) care să permită îmbucarea lor. 3. A îndoi și a împături o coală de hîrtie sau o tipăritură în vederea broșării sau a legării. – Germ. falzen.
17. [Șăineanu, ed. VI] fălțuì v. a îndoi coalele tipărite spre a le broșa sau lega. [Nemț. FALZEN].
18. [Scriban] fălțuĭésc v. tr. (rus. falcevátĭ, pol. falcować, d. germ. falzen, id., d. falz, îndoitură de coală). Îndoi (coalele tipărite). – Și fățuĭesc (supt infl. luĭ față).
19. [DOOM 3] fălțuit s. n.
20. [DOOM 2] fălțuit s. n.
21. [DOOM 3] fălțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fălțuiesc, 3 sg. fălțuiește, imperf. 1 fălțuiam; conj. prez. 1 sg. să fălțuiesc, 3 să fălțuiască
22. [DOOM 2] fălțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fălțuiesc, imperf. 3 sg. fălțuia; conj. prez. 3 să fălțuiască
23. [MDO] fălțui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fălțuiesc, conj. fălțuiască)
24. [Argou] fălțui, fălțuiesc v. t. a istovi / a epuiza un partener de sex.
25. [DRAM 2021] fălțuít, -ă, fălțuiți, -te, adj. Cu falț. – Din fălțui (DEX, MDA).
26. [DRAM 2015] fălțuit, -ă, fălțuiți, -te, adj. – Cu falț. – Din fălțui (DEX, MDA).
27. [DRAM 2021] fălțuí, fălțuiesc, v.t. A executa un falț la scânduri sau șindrile, pentru a permite îmbinarea lor. – Din germ. falzen „a fălțui, a îndoi” (Șăineanu, MDA).
28. [DRAM 2015] fălțui, fălțuiesc, vb. tranz. – A executa un falț la scânduri sau șindrile, pentru a permite îmbinarea lor. – Din germ. falzen „a fălțui, a îndoi” (< germ. falz „îndoitură de coală”) (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL