1. [DEX '09] FĂLNICIE s. f. (Rar) Însușirea de a fi falnic. – Falnic + suf. -ie.
2. [MDA2] fălnicie sf [At: (a. 1794) PRAVOSLAVNICĂ ÎNVĂȚĂTURĂ, ap. GCR II, 154/10 / Pl: ~ii / E: falnic + -ie] (Asr) 1 Mândrie. 2 Trufie.
3. [CADE] FĂLNICIE sf. ODOB. Fală, trufie, semeție [falnic].
4. [DLRLC] FĂLNICIE s. f. Calitatea de a fi falnic; mîndrie, frumusețe, splendoare. Erau, mai înainte, codrii Udeștilor, o fălnicie. CAMILAR, N. II 7.
5. [DLRM] FĂLNICIE s. f. Calitatea de a fi falnic ; mîndrie, frumusețe, splendoare. – Din falnic + suf. -ie.
6. [DOOM 3] fălnicie (înv.) s. f., art. fălnicia, g.-d. fălnicii, art. fălniciei
7. [DOOM 2] fălnicie (înv.) s. f., art. fălnicia, g.-d. fălnicii, art. fălniciei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL