1. [DEX '09] FĂLITOR, -OARE, fălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care lingușește, (om) lingușitor. – Făli + suf. -tor.
2. [MDA2] fălitor, ~oare smf, a [At: NEGRUZZI, S. II, 216 / V: (reg) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: făli + -(i)tor] (Îvr) 1-2 (Persoană) care laudă. 3-4 (Persoană) care lingușește.
3. [DLRLC] FĂLITOR, -OARE, fălitori, -oare, adj. (Rar; de obicei substantivat) Care laudă. La fălitori fățarnici acest drum nu e nou; Ei laudă în față pe care-n sine-i rid. NEGRUZZI, S. II 216.
4. [DLRM] FĂLITOR, -OARE, fălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care se fălește (v. lăudăros) sau care laudă pe altul. – Din făli + suf. -(i)tor.
5. [MDA2] fălitoriu smf, a vz fălitor
6. [DOOM 3] fălitor (înv.) adj. m., s. m., pl. fălitori; adj. f., s. f. sg. și pl. fălitoare
7. [DOOM 2] fălitor (înv.) adj. m., s. m., pl. fălitori; adj. f., s. f. sg. și pl. fălitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL