1. [DEX '09] FĂGĂDUINȚĂ, făgăduințe, s. f. Făgăduială. ◊ Pământul (sau Țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei; p. gener. ținut bogat, mănos, fericit. – Făgădui + suf. -ință.
2. [MDA2] făgăduință sf [At: DRĂGHICI, R. 108/2 / Pl: ~e, (îvr) ~i / E: făgădui + ință] 1 Promisiune. 2 Jurământ. 3 (În Biblie; îs) Pământul (sau țara) ~ței Palestina. 4 (Pgn; îas) Ținut bogat, loc al fericirii. 5 (Îe) A trăi ca în pământul ~ței A trăi bine, în belșug.
3. [CADE] FĂGĂDUINȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Ceea ce făgăduește sau a făgăduit cineva, făgădueală, promisiune: nu te hrăni cu nădejdea și cu făgăduințele; sînt nevoit să cutreer toată lumea pînă voiu găsi făgăduința pentru care m’am născut ISP. ¶ 2 Țara făgăduinții, pămîntul făgăduinții, țară sau regiune fericită, blagoslovită, îmbelșugată.
4. [DEX '98] FĂGĂDUINȚĂ, făgăduințe, s. f. Făgăduială. ◊ Pământul (sau țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei; p. gener. ținut bogat, mănos, fericit. – Făgădui + suf. -ință.
5. [DLRLC] FĂGĂDUINȚĂ, făgăduințe, s. f. (Învechit și arhaizant) Făgăduială. Slăvite stăpîne, a zis el, plăcută e făgăduința dascălului; ar trebui poate să-i îngăduim vreme mai îndelungată. SADOVEANU, D. P. 18. Pentru ce Smărăndița îmi ceru să-i repet făgăduința ce-i dasem, de a nu face nimic fără să o întreb? BOLINTINEANU, O. 332. Așa! de trii ani de cînd mă porți cu făgăduința. ALECSANDRI, T. I 113. Tîrgul e liniștit, felinarele lipsesc, căci eforia pusese temei pe făgăduințele de calendar al lunii. RUSSO, O. A. 142. ◊ Pămîntul (sau țara) făgăduinței = nume sub care este denumită Palestina în biblie; fig. ținut bogat, mănos, fericit. ◊ Expr. A da făgăduință = a făgădui. Dăduserăm făgăduință să rămînem pînă a doua zi. BOLINTINEANU, O. 350.
6. [DLRM] FĂGĂDUINȚĂ, făgăduințe, s. f. (Înv. și arh.) Făgăduială. ♦ Pămîntul (sau țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei; fig. ținut bogat, mănos, fericit. ♦ Expr. A da făgăduință = a făgădui. – Din făgădui + suf. -ință.
7. [Șăineanu, ed. VI] făgăduință f. 1. promisiune statornică; 2. juruință.
8. [Scriban] făgăduínță f., pl. e. Promisiune.
9. [CADE] ȚARĂ (pl. țări) sf. 1 🌍 Întindere mare de pămînt, teritoriu reprezentat ca o unitate, locuit de un anumit popor și stăpînit de un suveran: Țara-românească, România; Țara-ungurească, Ungaria; Țara-nemțească, Germania; Țara-rusească, Rusia; Țara-făgăduinții 👉 FĂGĂDUINȚĂ2; s’au scornit și o ciumă mare în toată țara, în zilele acestui domn (NEC.); au trămis Dumnezeu urgia sa asupra acesti țări, lăcuste, de au împlut țara prin toate ținuturile (LET.); doi domni într’o ~ nu pot fi (MUST.); (P): fie pîinea cît de rea, tot mai bună’n țara mea; – cum e țara, și obiceiul 👉 CALE14, MARE22, PROROC2, TĂTAR1, TOCMEALĂ3 ¶ 2 Țara în care s’a născut, în care trăește cineva, patrie: m’am întors în ~; de ~, băștinaș: Grecii... erau mulți în toate boieriile și pîrcălăbiile... iară boierii de ~ nu puteau încăpea la nimic (NEC.) ¶ 3 La ~, la sat (în opoz. cu orașul): trăește la ~; a plecat la ~ ¶ 4 ‡Poporul de rînd (în opoz. cu boierii): cum au murit Matei, au și ridicat domn pre Constantin-Vodă slujitorii, boierii și țara (NEC.); Duca-Vodă, văzînd că s’au rădicat atîta ~ asupră-i, au ieșit cu toată casa Iui din curte și au purces în gios (MUST.) [lat. tĕrra].
10. [Șăineanu, ed. VI] Pământul făgăduinței n. numele biblic al Palestinei.
11. [DOOM 3] făgăduință s. f., g.-d. art. făgăduinței; pl. făgăduințe
12. [DOOM 2] făgăduință s. f., g.-d. art. făgăduinței; pl. făgăduințe
13. [D.Religios] Țara (sau Pământul) făgăduinței v. Canaan (Hanaan).
14. [Argou] pământul făgăduinței expr. America, S.U.A.
15. [CECC] Pămîntul făgăduinței – E în această expresie o greșeală de traducere a primilor translatori ai Bibliei în românește, greșeală care a fost preluată de generațiile următoare (vezi: Literă de evanghelie) și încetățenită parcă pentru a demonstra justețea adagiului latin: error comunis facit ius (o eroare comună are putere de lege). De fapt e vorba de Pămîntul făgăduit, adică de acel Canaan (vezi) promis de Dumnezeu – cum povestește scriptura – prin solemn legămînt poporului izraelit: o țară „unde curge lapte și miere”, un Eldorado cu toate bunătățile și bogățiile, unde belșugul și fericirea se revarsă, fără să fie nevoie să faci nimic. „El visa că a atins acel pămînt al făgăduinței unde curge lapte și miere, unde ai pîine fără să trebuiască s-o cîștigi, unde umbli în aur și argint” (Din romanul Oblomov – IV, 9 – de Goncearov). BIB.
16. [CECC] Țara făgăduinței. Vezi explicația la: „Pămîntul făgăduinței”. BIB.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL