1. [DEX '09] FĂCĂLUIT2, -Ă, făcăluiți, -te, adj. (Reg.; despre unele legume fierte) Zdrobit, frecat, făcut piure. – V. făcălui.
2. [DEX '09] FĂCĂLUIT1 s. n. (Reg.) Faptul de a făcălui. – V. făcălui.
3. [MDA2] făcăluit2, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 602 / Pl: ~iți, ~e / E: făcălui] (Reg) 1 (D. unele legume fierte, mai ales fasole) Amestecat prin frecare și zdrobire Si: bătut2 (1). 2 (Fig; d. oameni) Zdrobit (de oboseală).
4. [MDA2] făcăluit1 sn [At: DEX / Pl: (rar) ~uri / E: făcălui] (Reg) Făcăluire.
5. [DLRLC] FĂCĂLUIT, -Ă, făcăluiți, -te, adj. (Regional, despre unele legume fierte, mai ales despre fasole) Zdrobit, frecat, făcut pireu. V. sleit. Fasole făcăluită. ◊ Fig. Mi-o zdrobit calu toate oasele-n mine... știi? parcă-s făcăluită. ALECSANDRI, T. 602.
6. [DLRM] FĂCĂLUIT, -Ă, făcăluiți, -te, adj. (Reg., despre legume fierte) Zdrobit, frecat, făcut pireu. – V. făcălui.
7. [DEX '09] FĂCĂLUI, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). – Cf. făcăleț.
8. [MDA2] făcălui vt [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, mai ales fasolea (pentru a le face piure).
9. [CADE] ❍FĂCĂLI (-ălesc) vb. tr. 1 🍽 = FĂCĂLUI 1 ¶ 2 Băn. 🐑 A scoate cu polonicul găurit urda din zăr.
10. [CADE] FĂCĂLUI (-luesc) vb. tr. 1 🍽 A mesteca unele legume fierte (fasole, mazăre, cartofi, etc.), sdrobindu-le cu lingura de lemn sau cu făcălețul: după ce-l spoise pe obraz cu un pumn de mazăre făcăluită I. -GH. ¶ 2 Fig. familiar A sdrobi, a speti, a deșela: mi-o sdrobit calul toate oasele’n mine ... parcă-s făcăluită ALECS. [comp. făcăleț].
11. [DLRLC] FĂCĂLUI, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A amesteca, frecînd și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea, pentru a le face pireu.
12. [Șăineanu, ed. VI] făcăluì v. 1. a mesteca cu făcălețul; 2. a bate fasolea; 3. fam. a bate: mi-a sdrobit oasele..., parcă’s făcăluită AL.
13. [Scriban] făcăluĭésc și (Munt. vest) fîcîĭ, a -í v. tr. (ung. fa-kalán, lingură de lemn, din care s’a făcut făcălan, făcălăŭ, care aŭ dispărut după ce s’a format verbu. V. făcăŭ). Bat (amestec) cu făcălețu. Fasole, mazăre făcăluită, mazăre bătută (prefăcută’n pastă).
14. [DOOM 3] făcăluit (reg.) s. n.
15. [DOOM 2] făcăluit (reg.) s. n.
16. [DOOM 3] făcălui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiesc, 3 sg. făcăluiește, imperf. 1 făcăluiam; conj. prez. 1 sg. să făcăluiesc, 3 să făcăluiască
17. [DOOM 2] făcălui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiesc, imperf. 3 sg. făcăluia; conj. prez. 3 să făcăluiască
18. [MDO] făcălui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiesc, conj. făcăluiască)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL