1. [DEX '09] FĂCLIUȚĂ, făcliuțe, s. f. Făclioară. [Pr.: -cli-u-] – Făclie + suf. -uță.
2. [MDA2] făcliuță sf [At: CARAGIALE, S. 154 / P: ~cli-u~ / V: (4) făchiu~, fărhi~ / E: făclie + -uță] 1-2 (Șhp) Făclioară (1-2). 3 (Bot; Buc) Mușchi din familia politricaceelor, cu frunze înguste și ascuțite, ce formează tufe sau pajiști verzi-brune (Pogonatum aloides). 4 (Bot; Buc) Mușchi-de-pământ (Polytrichum commune).
3. [DLRLC] FĂCLIUȚĂ, făcliuțe, s. f. Făclioară. Se și zăresc noaptea niște făcliuțe mititele lovindu-se una-n alta. SBIERA, P. 316. Mulțimea sătenilor, toți cu făcliuțele de paște aprinse. CARAGIALE, S. 154. – Pronunțat: -cli-u-.
4. [DLRM] FĂCLIUȚĂ, făcliuțe, s. f. Făclioară. [Pr.: -cli-u-] – Din făclie + suf. -uță.
5. [MDA2] făchiuță sf vz făcliuță
6. [MDA2] fărhiuță sf vz făcliuță
7. [CADE] FĂCLIOARĂ (pl. -re), FĂCLIUȚĂ (pl. -țe) sf. dim. FĂCLIE: aduceau în casele lor cîte o ramură de brad împodobit cu făclioare ISP.; se și zăresc noaptea de departe ca niște făcliuțe mititele SB..
8. [DOOM 3] făcliuță (desp. fă-cli-u-) s. f., g.-d. art. făcliuței; pl. făcliuțe
9. [DOOM 2] făcliuță (fă-cli-u-) s. f., g.-d. art. făcliuței; pl. făcliuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL